Reflecție – Pagina 257

Ion Caraion - Tremur

Blând începuseră să-nflorească salcâmii. Ningea. / Puful scânteietor și moale se-auzea foșnind. / S-a oprit … →

Timbru. / Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum / Durerea divizată o sună-ncet, mai … →

În bibliotecă. / În bibliotecă atâtea semne, atâtea tristeți, atâta glorie și atâta neant. / … →

Ceață englezească și Harvard. / Creștinul bolnav; / turistul american / curios mai degrabă de … →

Început: îmi prezint viața în anotimpuri, / Recit tipuri de timpuri cu zâmbete și riduri; … →

De frică să nu mă înec în el / lacul se stinsese în sine / … →

Tu crezi, ceva fără de tine, / nici timpul n-ar avea vechime, / ci numai, … →

Abia după ce se termină lupta, abia după ce se numără morții, abia după ce … →

Dacă privești un singur fir de iarbă / sunt geloase pe tine, sprâncenele mele. / … →

Îmi caut pacea, cândva știam că pacea-i unde ești tu, / Liniștit și mulțumit de … →