reconstrucție – Versuri.pro

Margaret Atwood - După Ce M-Am Rupt în Bucăți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu ce-ncordată atenție
te urmăresc
lipind și cosând
și potrivindu-mă din nou laolaltă.
Creierul meu a fost
o păpușă spartă, i s-a fărâmat inima
de-atâtea greșite planete mecanice, pendule
și ochi de sticlă
zornăiți pe sârmă care bâltâcăie
și totuși conștiința mi-i
tare, golită,
o cunoaștere albastră
sub care poți să umbli, fără
a-ți da seama că ești singurul
gând legănat în țeasta mea
de păpușă, cer boltit, secată
fântână întoarsă, o lipsă
de anotimpuri rotite ce-ar putea ține
înecul într-un gol
mai adânc decât apa.
Dar neștiutoarele riscuri
sau tocmai
de aceea poate
mi-atingi capul
universul în țăndări
iată luna și soarele
se-nalță, se-ntind și apun
iarăși deasupră-ne
așa cum se cuvine
în vreme ce gâtul mi se sucește
dres de-ndemânatecele-ți degete.

Mircea Rusu - Podul de Piatră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

REFREN:
Podul de piatră s-a dărâmat
A venit apa și l-a luat
Vom face altul
Pe mal, în jos
Altul mai trainic și mai frumos.

Câte mii de oameni
Au călcat pe el
Până să se nască
Puiul de cârcel
Care să primească,
Să primească-n dar
Forța lui cea oarbă
Fără de hotar.

S-a dus vâlvoarea-n
Miezul râului
Și-a-nceput să urle
În vâltoarea lui
Apele repezi au
Coborât din munți
Fără s-asculte sfatul
Celor azi cărunți.

Fără speranță
Totul e pierdut
Podul de piatră
Trebuie refăcut
Vom face altul
Pe mal, în jos
Altul mai trainic și mai frumos.
REFREN:

Cantece pentru copii - Podul de Piatră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

REFREN:
Podul de piatră s-a dărâmat
A venit apa și l-a luat
Vom face altul
Pe mal, în jos
Altul mai trainic și mai frumos.

Câte mii de oameni
Au călcat pe el
Până să se nască
Puiul de cârcel
Care să primească,
Să primească-n dar
Forța lui cea oarbă
Fără de hotar.

S-a dus vâlvoarea-n
Miezul râului
Și-a-nceput să urle
În vâltoarea lui
Apele repezi au
Coborât din munți
Fără s-asculte sfatul
Celor azi cărunți.

Fără speranță
Totul e pierdut
Podul de piatră
Trebuie refăcut
Vom face altul
Pe mal, în jos
Altul mai trainic și mai frumos.
REFREN:

Traian - Traian - Reconstructio Imperii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Strofa 1:
Împăratu-și reconstruiește imperiul,
Și-l ridică mai rapid decât un balon cu heliu,
2012 – Instinctiv vol. 1,
2013 – N-ai timp? Fă-ți timp! Urmează albumul,
Scârbă, scris într-o stare-n care,
Tratam pe toți egal – vă uram pe fiecare!
Sunt Traian, și am gânduri din subteran’ul
Creierului meu de viitor tiran,
Mediul în care trăiam mă trăgea-n jos ca gravitația,
Am evitat să fiu pătat ca un dalmațian,
În rap mesajul e esențial, al meu e spațial,
Are potențial demențial și nu doar parțial!
Zis și Tăcut, hrană pentru mental,
Îmi bat joc de ce vreau în ultimul hal pe instrumental,
C-argumentele mele-s bătute-n cuie ca Isus,
Sătul mereu d-același drum ca șoferul de troleibus!
Ți-am spus! Nu pot fi impus să fiu supus,
Că-s prost dispus și-n plus îți arăt un deget ca răspuns,
Au trecut 22 de ani, nu m-am adaptat, târziu am aflat,
Monstrul s-află-n mine nu sub pat,
Adoptat de rap am optat să fac exact pe dos,
Din tot ce-mi ziceați voi că-mi va fi de folos,
Privind cum moare de foame o-ntreagă nație,
Îmi pare-n zadar să vorbesc despre salvarea prin creație.

Strofa 2:
Scump la vorbe cum se zice-n popor,
Scot albumul pe CD – plătește veridicitatea cuvintelor,
Intră-n material ca un perforator,
Cu poftă de viață ca un narcoman într-un laborator,
Liric extremist ca un terorist islamist,
Nu scot o piesă-n an să mă consideri tu artist,
Ai zice că-s narcisist dar pentru tine ca romantic,
Am o atitudine de roman față d-un rrom antic,
Sunt anti și-am timp, când m-aprind lupt aprig,
Nu m-agit ca n-am jeep, nu implor și nu m-alint,
Ce n-am – obțin, n-am nevoie? Mă dezic, vă previn,
Nu zic nimic să mă aflu-n treabă, sunt aici să vă domin!
Ce zic n-o spun într-o doară,
Deci dacă am un nod în gât nu-nseamnă c-am în jurul gâtului o sfoară!
Când aplic forța cuvântului – pari lezat, o fac ca să te doara,
Ești paralizat – nu te ridici a doua oară!
Îmi reconstruiesc imperiul, se știe,
Se vor sesiza spitalele de psihiatrie!
Chiar dacă izolarea, n-aduce beneficii sănătății,
Inspirația mea devine pură neatinsă de jegul societății.

Libelullah - Abia Aștept

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Abia aștept să-ți spun ce-am făcut în timp,
că n-am vorbit de mult și mă apasă un gând,
nu ne-am văzut de când, că am și uitat,
dar nu de tine, te simt veșnic adânc.
În sufletul meu, ce-a rămas din el, nu prea multe, da’ m-ajuți să-l reconstruiesc
și-ți mulțumesc, c-ai rămas cu mine când nu era nimeni.
Tot ce văd acum nu e suficient să acopăr golul cel mare ce mi l-ai lăsat,
atunci când ai plecat am rămas spart, că nu m-așteptam, dar era previzibil
și-i incredibil că nu am văzut, când totul a fost așa de trecut
și peste toate-am trecut, mai puțin peste tine.
Să mă duc la stânga, să mă duc la dreapta, nu știu pe unde-mi mai este calea,
nu știu unde ajung, nici unde mă duc, dar nu pot sta pe loc c-așa mă sufoc.
Mă duc în față, mă duc în spate, acum nici nu-mi mai găsesc sensul,
dar poate că stresul ce-l simt acum are și el un sens pe acest drum.
Mă-ntreb ce-aștept și de ce aștept, gândul ăsta mi se pare că-i ciumeg
și unde plec, cred că-mi găsesc drumul, în sfârșit nu mă mai port ca nebunul
și n-o să ajung definitiv unul, c-am ceva ce mă ține treaz și lucid,
iar la sfârșit sper să fie cu adevărat finalul pe care mi l-am dorit.
Ce pot să spun e că sper să nu vorbesc aiurea acuma cum fac de obicei
sau nu fac, că nu-mi dau seama ce vorbesc decât prea târziu
și lucrez la asta, da’ nu mereu ‘mi-iese
‘mi-ies cuvintele pe gură și nu pot să le controlez și cândva
sper să pot să reușesc să gândesc înainte să vorbesc.
Acoperit în fum acum e ZoNa-bUm, o să spună și el ceva foarte curând,
dar după ce termin, nu mai am multe, la fel și-opțiunile că pleacă nebunele
departe, în țările calde, la fel ca și păsările astea apatice.
Nu am să mă mai obosesc prea mult, că deja se simte de zici că-i taifun,
hei, mă mai recunoști acum oare? Sau ai lăsat totu’, ai dat în uitare?
Ce ți se pare? Spune-mi ce-i greșit, rezolvăm cumva că te-ajut necontenit,
de ce mă împingi? Nu mă da la o parte, nu strica ce-am clădit într-un an jumate,
de ce mă împingi? Nu mă da la o parte, nu strica ce-am clădit într-un an jumate…

Nicu Alifantis - Dacă Tu Ai Dispărea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aș pleca mereu pe mare.
Cu un sac întreg de lut
Și-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele.
Lucru lung și monoton
Să te-nviez femeie
Eu bolnav Pygmalion
Hai și umblă Galatee.
Dacă tu ai dispărea
Fir-ar moartea numai viața
Dulcea mea, amara mea
Aș pleca în țarm de gheață.
Să te fac din țurțuri mici
Să te-mbrac în promoroacă
Și apoi să poți să pleci
Ori și unde o să-ți placă.
De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frângeri,
Aș veni la tine-ncet
Să te recompun din îngeri.
Și pe urmă voi pleca,
Umilit și iluzoriu,
Unde este casa mea,
O mansardă-n purgatoriu.
Dacă tu ai dispărea
Și din râsu-mi și din plânsu-mi
Te-aș găsi în sinea mea,
Te-aș clădi din mine însumi.

Anne Sexton - Războiul Civil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sunt sfâșiat în două
dar mă voi cuceri.
Voi săpa mândria.
Voi lua foarfece
și a tăiat cerșetorul.
Voi lua o baretă
și încercați pe cei rupți
bucăți de Dumnezeu din mine.
La fel ca un puzzle,
Îl voi pune din nou împreună
cu răbdarea unui jucător de șah.
Câte bucăți?.
Se simte ca mii,
Dumnezeu s-a îmbrăcat ca o curvă
într-o mahala de alge verzi.
Dumnezeu s-a îmbrăcat ca un bătrân
uitându-se din pantofii Lui.
Dumnezeu s-a îmbrăcat ca un copil,
toate goale,
chiar și fără piele,
moale ca un avocado atunci când îl cojiți.
Și alții, alții, alții.
Dar le voi cuceri pe toate
și construiți o întreagă națiune a lui Dumnezeu
în mine – dar unită,
construiți un suflet nou,
îmbrăcați-l cu piele
și apoi mi-a pus tricoul
și cântă un imn,
un cântec al meu.

Adrian Păunescu - Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

În sfârșit, dărâmaseră zidul,
Zidul care nu ne dădea voie să ne bucurăm
Nici de cer, nici de izvor,
Nici de restul lumii.
Zidul care părea etern
Era sfărâmat acum,
Bucată cu bucată.
Nici cărămizile n-aveau cum să mai reziste
Furiei, deznădejdii, revanșei.
Să se termine cu acest zid!.
Și cerul reintra în drepturile lui,
Mutându-ni-se în ochi,
Și lumea începea
Să se insinueze în noi toți
Și râul ducea, tumultuos, la vale
Praful de pe mâinile noastre.
Intraserăm, toți, în râu, să ne spălăm
De urmele zidului abia dărâmat
Și ne bucuram
Că dărâmaserăm zidul
Și-l simțeam curățându-se
De pe mâinile noastre
Din pletele noastre,
Ne scăldam și noi
Liberi, în sfârșit,
Ne curățam de mizeria zidului.
Ducă-se unde-o vrea, murdar cum e,
Otrăvit cum e,
Zidul nostru,
Zidul nemișcării noastre,
Zidul izolării noastre,
Zidul închisorii noastre,
Zidul umilinței noastre.
Și râul ducea la vale
Amintirea zidului nostru.
Și, cum beau din el,
Cum mureau
Animalele de la câmpie.
Se prăbușeau în râul murdar
De amintirea zidului
Și nici nu terminaserăm noi să ne spălăm de zid,
În susul râului,
Că, în josul râului,
Zidul reapăru.
La început ca o simplă aluviune
De ciment colectat
Și reținut
Din exuberanța
Participanților la dărâmarea
Zidului anterior.
Dărâmat în amonte,
Zidul creștea în aval
Și, când ne dădurăm seama
Că zidul renaște,
Voirăm să protestăm
Și să ne mirăm.
Dar ne fu imposibil
Să ne smulgem picioarele
Din apa infectă a râului.
Că, pe gleznele noastre,
Până către genunchi,
Praful de zid urcase,
Întărindu-se în apă,
Și, ca într-o lavă,
Ne simțirăm cuprinși
În zidul pe care de-abia îl dărâmaserăm
Și care acum, încet,
Urca din aval în amonte,
Întărindu-se în apele râului.
Zidul etern.
Zidul acesta,
Făcut din praful
Zidului anterior
Și de care abia ne spălaserăm.

Alex Velea feat Mira - Cădere în Gol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Iar ai părul pe obraz, să-ți ascunzi lacrima
Te-ascunzi și de lume
Te-ascunzi după zâmbet.
Te întreb ce mai faci și tu îmi spui bine, dar
Știu că nu faci bine
Se vede în privire.
Ma strigi cu gura închisă
Printr-un sărut mut
Ascultă ce simt.
Tot ce tu credeai că-i zbor
Era, de fapt, cădere în gol
Dar eu o să te prind în brațe
Ca să-ți fie mai ușor.
Tot ce tu credeai că-i zbor
Era, de fapt, cădere în gol
Dar eu o să te prind în brațe
Ca să-ți fie mai ușor.
Să prinzi încredere în iubire din nou.
Mi-a zis: Baby, nu plânge
În brațe te voi strange
Te vindeci încet, încet
De atunci, nopțile mele sunt reci când tu nu vii
Vreau să fii lângă mine când mă voi trezi.
Privește, uite ce bine ne sta pe același drum
Și zâmbește, că ce e mai bun, știi, urmează abia de-acum.
Tot ce tu credeai că-i zbor
Era, de fapt, cădere în gol
Dar eu o să te prind în brațe
Ca să-ți fie mai ușor.
Tot ce tu credeai că-i zbor
Era, de fapt, cădere în gol
Dar eu o să te prind în brațe
Ca să-ți fie mai ușor.
Să prinzi încredere în iubire din nou
Prinzi încredere în iubire din nou
Din nou, din nou, din nou, din nou, din nou
Din nou, din nou, din nou, din nou, din nou.
Tot ce tu credeai că-i zbor
Era, de fapt, cădere în gol
Dar eu o să te prind în brațe
Ca să-ți fie mai ușor.
Tot ce tu credeai că-i zbor
Era, de fapt, cădere în gol
Dar eu o să te prind în brațe
Ca să-ți fie mai ușor.
Să prinzi încredere în iubire din nou
Să prinzi încredere în iubire din nou

Walt Whitman - Întoarcerea Eroilor - 3

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O pauză – Armatele așteaptă,
Un milion de cuceritori plini de avântul izbânzilor
stau și așteaptă în front,
Și lumea așteaptă – deodată, la fel de ușor cum
pier umbrele nopții când zorile vin hotărâte,
Se topesc și dispar.
Bucurați-vă, țări ale lumii, țări victorioase!
Această victorie a voastră n-a fost câștigată pe
câmpul înfiorat de măcel,
Fiindcă de-abia de acum înainte victoria
voastră începe.
Topiți-vă, topiți-vă pretutindeni, armate –
risipiți-vă, soldați îmbrăcați în albastru,
La vatră cu toții, lăsați armele pentru totdeauna,
armele ucigașe,
Alte arme de-aici înainte și alt câmp vă-așteaptă
în nord și la sud,
Arma și câmpul unor războaie mai dulci și mai
bune, războaie dătătoare de viață.