Strofa I:
Nimic nu se schimbă, rămâne valabil
În rap încă sunt indezirabil
Același monstru, psihic instabil
Scriu mizerabil
Și cânt mizerabil
De la lăsarea serii, la ivirea zorilor
Tu scârțâi din condei, eu din coadă de topor
Ești îndrăgostit de artă și mireasma florilor
Eu sunt monstrul de sub propriul pat, din propriul dormitor…
Hai, iau, te ridic, te izbesc de pământ
Te ridic iar, să te văd iar căzând
Eu vorbesc, eu nu cânt
Nu am vers, am cuvânt
La ce te așteptai? Doar nu sunt vreun sfânt…
Știu cum a fost, n-am uitat, dar sincer nu mă interesează
Sunt axat, angajat, focusat, concentrat, și tripat pe ce urmează!
Ce s-a dus, să se ducă pe p**ă, să nu se-ntoarcă… E tot ce contează
Vreau să-mi fac viitorul mai bun, dacă trecutul este varză!

Refren X2.

Strofa II:
Am vrut să le cânt frumos…
Mai dă-i pe toți în s****z!
Nu-ți sunt nici frate, nici boss
Ți-am zis deja: nu fii prost!
Că adevărații vânători de cașcaval
Au dat la schimb un scratch p-acordeon și țambal
Refuză să creadă că e perfect normal
Să aterizezi în c***t când cazi de pe val…
Eu sunt frate cu pixul, facem istorie pe foaie
Nu ne trebuie nimic, decât pastă și c***e
Eu nu-ți dau apă de ploaie
Nici manele, nici zoaie
Eu nu caut bătaie
Dar la nevoie mă-ncaier!
Pe mine mă doare în p**ă cine cu cine se ceartă
Mai ales că eu fac rap, n-am talent să fac și artă
Ei îl fac în studio, eu modest, îl fac în stradă
Rețeta mea e simplă: c***e mari și o tobă spartă!

Refren X2

Refren:
Hei cuaie, tu ești ca o p***a,
ca tine nu mai există, (nu mai există).
o arzi la modu’ genial
dar într-un final, o dai în bară iar.

Strofa 2:
Idolu’ tău preferat, te-a șocat
când vezi că scrie-n ziar câtă bătaie a luat.
dar vezi că de prea mulți ești vânat
ești înconjurat de vânători, pe care i-ai stresat.
te bagă-n panică, când vezi că lumea reală e dramatică
nu mai ai cuvinte, când vezi că lumea reală e demonică.
crede-mă, tinere, reține, aici nu e ceea ce vezi prin filme
aici trebe să tragi singur, totul se bazează doar pe tine.
aici nu merge că tu ești cel mare, cel tare, băi cuaie
tu știi de ce-ți vorbesc, sau tu niciodată nu ai simțit cum e să mori de foame.
în fine, ascultă-mă bine, nu o mai arde cool boy, băi cretine
îți place ce auzi, de fapt nu-mi pasă dacă ție îți convine.
că tu mereu te dai un futermann ce dracu’
va f***ți reciproc, tu și tachtu.

Strofa 3:
Știi, ca să poți trăi,
trebe să știi ce-nseamnă a supraviețui.
defapt asta e un fel de antrenament, nu mi se pare corect
ca tu vii direct, cu bani de la tata iar alții muncesc până la epuizare pentru bani de curent.
deci fii atent, că pe aici totul e suspect
când crezi că ai reparat ceva, de fapt e tot defect.
și primești respect, doar când faci totul pe spatele tău
și poți îndura, rezista, oricât ar fi de greu.
deci încet, încet, cred că mă înțelegi
nu ai ce căuta pe aici, deci stai sau pleci.
trebe să înveți, că panta pe care o urci
va veni ziua în care o vei coborî, dacă mai apuci.
și nu trebuie ca să te încrunți, dacă mă asculți
ai să vezi că-mi dai dreptate, deci hai ce mai stai, fugi.

Refren (Junky) (x2) :
Obișnuiți cu mizeria avem o viață incertă
Vocea noastră dă tonul, intrăm toți în alertă
Îndepărtăm bacteria, curățăm materia,
Strângem rândurile, adunăm infanteria.

II (Junky) :
Sunt cam exagerat când repetat, panicat
Susțin că sunt legat de teritoriul ăsta pătat
Când sunt plecat îi simt absența, când mă întorc, indiferența
De la el am moștenit reticența
Știe ce fac, îi simt influența
De-ar fi să plec, cu greu aș simți diferența
Murdar în nucleu, la suprafață fără scrupul,
Acum 2 ani iar mi-am modificat trupul
Eu încerc să zâmbesc, el mă udă ca într-o nuvelă
Că știe, f*tu-l în gură, că niciodată n-am umbrela
Încerc să visez la insulele trase
El mă trezește și-mi prezintă imagini scandaloase
Gunoaie în cantități voluminoase
Toate aranjate-n poze prea scârboase
Dar sunt obișnuit să-i simt răsuflarea rece
Cum e obișnuit un medic legist să disece.

Refren (x2)

III (Junky si B-Zar) :
Praful se ridică mai mult, cu fiecare secundă
Toată mocirla asta parcă încearcă s-o ascundă
Totu-i legat cu fundă doar ca să-ți sară-n față
Sunt mai multe tomberoane decât pofta de viață
Nu mai evoluează nimeni, omul devine cimpanzeu
Și nu-mi aduc aminte când a început să fie-așa greu
Nu mai există educație și nici dascăli
Cum credeam în viața frumoasă, acum cred în minciuni
Speranțele obișnuiesc să moară și-atunci
Nici gloanțele nu te mai omoară, și-arunci
Nuanțe vii peste mizeria ce te-nconjoară
Obișnuit să lupți pentru existență, devii o fiară.

Refren (x4)

Dragos:
Am auzit că vine noaptea, ies să-mi iau partea
Alcoolu-mi zice Dragos vezi că mă întreba de tine moartea
Calea mea-i singurătatea
Cartea mea e scrisă invers, mi-am pierdut luciditatea
Ceasul face tac-tac, eu nu pot să tac, f***k
Nu sunt o sticlă pe care poți să pui un capac
Bagabonții trag praf, fetele mă plac
Că vocea mea are ceva din înger și din drac
Ca orice băiat am probleme la ficat
Cad într-un somn adânc, nu mă trezește nici un tanc
Ba vag m-am realizat, ba chiar am realizat
Că lumea mă iubește, uite așa să mă și cac
Asta mi-a fost mie soarta
Am știut din prima clipă, aleg muzica, pierd fața
Mi-am golit inima să aibe loc alta
Sunt un motherf***ker, semăn cu tata
Dragos mașină de tocat
Mai înainte m-am uitat, eram mașină de drogat
În orașul meu pe toți mc-ii i-am papat
Nu mai aveam ce să mănânc, mi-am luat ghiozdanul, m-am tirat
Am toate combinațiile adunate într-un singur cap
Dacă nu fac bani în rap
Nu crezi c-o dau și banii fac
Fotbalistu’ ți-a pasat, doctorița te-a pansat
Drogurile n-au casat și Dragos Miron s-a lansat
Am flow de milioane da’ ți-l dau cu mare dragoste
Nu mă arde că pe lângă, băiat pot fi o pacoste
Tot ce am e muzica și o durere mare
Unde ești tu tata să mă vezi cât sunt de tare
Ascunde-ți toate relele, da-ncoa portofelele
Mă găsești în București în toate cartierele
Vă dărâm castelele, sunt greu de găsit
Vezi că sunt tânăr și sunt nou și sunt greu de oprit
E Haarp Cord…