Reabilitare – Versuri.pro

Costel Zăgan - Doină de Reabilitare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Să ne treacă vai amarul
împușcăm stele cu carul.
Lumea să nu stea la rând
pășim singuri în mormânt.
Să nu-i lăsăm să aștepte
sicrie le-om face deștepte.
Doamne unde te-ai ascuns
de nu dai niciun răspuns.
Nici la viață nici la moarte
dusu-ne-ai peste departe.
De-au rămas numai consoane
gura Gheorghe taci Ioane.
Că ni-i raiul ocupat
iar nebunul împărat.
Și-om bate cerul cu parul
poate pricepe măgarul.
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (22 martie 2011)

Rihanna - Rehab (Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

[Verse 1]
Iubitule, iubitule,
Când ne-am întâlnit prima dată
Nu am mai simțit niciodată ceva așa puternic
Tu îmi erai iubit și prietenul meu cel mai bun
Toate ca într-un pachet cu o panglică pe el
Și totul s-a întâmplat brusc, când tu ai plecat
Nu am știut ce să fac
E ca o împușcătură ce mă împrăștie în jur
Și acum mi-a rămas inima, mă simt așa singură și goală.
[Pre-chorus]
Și nu o să mă mai dăruiesc nimănui cum am făcut-o cu tine
Nici nu recunoști modul în care m-ai lovit, nu-i așa?
Va fi nevoie de un miracol să mă aduci înapoi și este doar vina ta.
[Chorus]
Și acum mă simt ca oh
Ești motivul pentru care mă gândesc
Nu mai vreau să fumez aceste țigări
Cred că asta primesc pentru gândurile doritoare
Nu trebuia să te las să intri pe ușa mea
Data viitoare când vei vrea să pleci
Ar trebui să te las s-o faci
Nu așa obișnuiesc să trăiesc
E ca și când merg la dezintoxicare
Și tu iubitule, ești boala mea
E ca și când merg la dezintoxicare
Și tu iubitule, ești boala mea
Trebuie să merg la dezintoxicare
Căci iubitule, tu ești boala mea
Trebuie să merg la dezintoxicare
Căci iubitule, tu ești boala mea.
[Verse 2]
La naiba,
Nu e o nebunie când iubești fulgerător?
Faci totul pentru cel pe care îl iubești
Căci oricând vei avea nevoie de mine
Voi fi acolo
E ca și când erai drogul meu preferat
Singura problemă este că tu m-ai folosit
Într-un mod diferit față de cum te-am folosit eu
Dar acum că știu că nu a fost să fie
Tu trebuie să pleci
Eu trebuie să trec peste tine.
[Pre-chorus]
Și nu o să mă mai dăruiesc nimănui cum am făcut-o cu tine
Nici măcar nu recunoști modurile în care m-au rănit, nu-i așa?
Va fi nevoie de un miracol să mă aduci înapoi și este doar vina ta.
[Chorus]
Și acum mă simt ca oh
Ești motivul pentru care mă gândesc
Nu mai vreau să fumez aceste țigări
Cred că asta primesc pentru gândurile doritoare
Nu trebuia să te las să intri pe ușa mea
Data viitoare când vei vrea să pleci
Ar trebui să te las s-o faci
Nu așa obișnuiesc să trăiesc
E ca și când merg la dezintoxicare
Și tu iubitule, ești boala mea
E ca și când merg la dezintoxicare
Și tu iubitule, ești boala mea
Trebuie să merg la dezintoxicare
Căci iubitule, tu ești boala mea
Trebuie să merg la dezintoxicare
Căci iubitule, tu ești boala mea

Tergan - Kerosen

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Kerosen.
Stai, Doamne, nu am terminat!!
Apoi mai voi dărui abisului
Victoria finală e aproape
Urmează o cale ce de 3 vieți am început-o
Fii blând cu timpul și ascultă-mi ritmul
Îs demoralizat că nu mă simulez cu timpul.
M-am pierdut
Caut și nu-l găsesc
Îs pierdut în el.. să mă găsească cineva aș vrea
Nici ploaia nu-i la fel, nici vântul, soare nu-i
Poate e noapte.
Simt puțină teamă
Vad iscoada însă nu-i prezentă
Tur retur și găsesc un drum
Hopa o lumină ca de-amurg
Creca e soarele.. e dimineață?!.
Încă un minut și simt greață
Rzele sunt sânge pur
Ma ard încet însă nu-i la fel cum știu
Îmi dau retur și-ncep să-njur
Mă uit în jur, nimic în jur
Cad lat asediat de spaimă
Și mă trezesc.. TERMINAT-AM NU DOAMNE STAI. k
N-am avut kerosen să aterizez pe alt pământ
Ce dramă!
Îmbrac costumul de soldat.. ha pile naturală
Îmi ia vreo-un an să-mi mișc corpul și să nu cad din picioare
Cât să grăiesc durerea mea și cum că uit de unde vin
Și scopul nu-l mai știu, deja-i prea mult
Încep să mă scluptez și înțeleg că am părinți aici
Și-mi spun că vezi ce și nu știu cum
Am vreo 7 ani și mă duc la pușcărie
Vreo 7 ore-n zi să reabilitez nu știu ce
Și vântul m-a sculptat și timpul m-a format
Am 13 ani deja.. ah ce-aș fugi dar n-am unde
Vad războaie jalnice și minți necumpătate
Aici totul
De sub pământ și până-n cer e prădător și pradă
Își duc ispita în ispită.
Se face noapte am vreo 50 ani de-acum
Da au trecut îs secat de forțe. erodat de timp, ars de torțe;
Nu are cum îmi zic.. reabilitare.. asta e o eroare
Viața e un păcat din prima clipă.
Dragostea nu există pură.. doar o mimăm când e nevoie
Și bum chici ce? am 97 ani și sper să mor..
Reabilitarea se apropie de final. o simt și
Nu doresc la nimeni să-și fac stagiul PE PĂMÂNT
Nu știu cu ce-am greșit de-s exilat aici
Însă știu că tot costumul ce-l îmbrac mă doare
S-a uzat și e cârpit cu foc și lavă.
Mă duc acum…
Mă dezbrac de haina grea și ruginită
Of ce bine! îmi zic suflând ușor
Încep să plâng cu lacrimi sângerânde
Mă umplu tot de roșia substanță
Suflu iar să mai respir că nu mai pot
Și vai! ger ce se lasă peste mine
Aburii din gură cum îi știu nu-s ca-s de foc și ard îngrozitor
Încep să-mi aduc aminte de dinainte de aterizare..
Și mă întrerup jurații ce-mi cer iar EXILARE!!!!
Off. păcatul infinit sălășluiește-n noi și își cere o nouă haină!.
GEORGE M. 789. 14. 20. 21. 9. 1. 12. 1