Mihail Lermontov – Demonul Meu

1Doar relele în el le-aduna,Tăind întunecatul nor,Iubește groaznica furtunăȘi foșnetul pădurilor.Iubește nopțile posaceȘi luna palidă-n abis,Amarul zâmbet, ochiu-i placePustiu de lacrimi și de vis.2Deprins să-și plece-a lui urecheLa josnicii și la artag,Își râde de credința vecheȘi de cuvântul bun și drag.Iubirea, mila, -i sunt străine,Căci se hrănește ne’ncetat,Cu fumul luptelor haineȘi izul sângelui vărsat.3Când un … Citește mai mult

Edith Södergran – Iadul

O, ce măreț e iadul!În iad nu vorbește nimeni de moarte.Iadul e zidit înlăuntrul pământuluiși-i înfrumusețat cu flori de jăratec.În iad nimeni nu spune cuvinte deșarte.În iad nimeni n-a băut și nimeni n-a dormitși nimeni nu zăbovește și nimeni n-are tihnă.Nimeni nu vorbește în iad, și totuși strigă cu toții,lacrimile aici nu-s lacrimi și mâhnirea … Citește mai mult