Sylvia Plath – La Răscruce de Vânturi
Orizonturile mă încercuiesc ca niște vreascuri,Înclinate, disparate, și mereu nestabile,Atinse cu un chibrit m-ar putea încălzi,Și liniile lor fine aprind.Aerul, îl fac portocaliu.Înainte ca distanțele pe care le țintuiesc să se evaporeze,Și îngreunează cerul palid cu o culoare soldățească,Dar se topesc, se dizolvă.Ca un șir de făgăduieli pe măsură ce eu înaintez.Nu există viață mai … Citește mai mult