Federico Garcia Lorca – Gazelul Rădăcinii Amare
Este-o rădăcină amarăși-o luase cu-o mie de straturi.Nici cea mai mică mânăpoarta apei n-o sparge.Unde te duci, unde, unde?Este-un cer cu o mie de geamuri– o luptă de albine livide –și este o rădăcină amară.Amară.Doare în talpa picioruluilăuntrica parte a fețeiși doare în proaspătul trunchide noapte abia retezată.Iubire, dușmancă a mea,mușcă-ți rădăcina amară!