puterea cuvintelor – Versuri.pro

Moulavi - O, Limba Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O, limba mea! Cât rău îmi faci!
Ce să-ți mai spun, din moment ce vorbești?
O, limba mea! Tu ești și piatră de moară, și foc.
De câte ori vei aprinde piatra de moară?
Din pricina ta sufletul geme secret,
desăvârșind tot ce-i spui.
O, limba mea! Tu ești o nesfârșită comoară
și ești totodată boală fără de leac.

Cedry2K feat Stripes - N-Am Știut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cedry2k:
N-am știut c-o rimă-i supradoză de efedrină.
Până nu ți-am văzut în primu’ rând fața senină.
N-am știut c-o rimă sublimă-i fină lumină.
Că mie mi-a adus doar stimă și nici asta nu-i unanimă.
N-am bănuit c-o rimă-ți intră-n hemoglobină.
Până nu mi-ai mulțumit, mă, că te-am scos din hăul.
Și nu credeam câtuși de puțin că poa’ să te susțină.
Când înjuri în rutină și tu înjuri în surdină.
Habar n-aveam c-o rimă acidă-i pură crimă.
Până nu mi-ai zis tot tu cât de nasol te deprimă.
Și-ți dă bătăi de cabină ce nu se mai termină,
Transformându-te în zombi ca o bormașină.
N-am știut că dacă se combină minim o duzină de linii,
Cu rimă, te-alină chimic de zici că-i mântuială.
N-am știut, n-am altă vină.
Da’ acum de când știu ce poate o rimă,
Vreau demonu’ din tine la cină să vină.

Stripes:
N-am știut cum să intru-n vorbă.
Chiar dac-am vrut, la-nceput să le zic că pot să rup.
Textu-i brut și făcut pentru-n public tăcut.
Nu-i un truc, cand erup, soto n-ai cum sa dai pe mut.
Sunt din sud si n-am știut.
Se aud vorbe din toate direcțiile.
Ca-n mijlocul intersecției, astea-s titlurile lecției.
Ce preț iei când te vinzi sau de câți lei.
E nevoie să pretinzi că nu s-a-ntâmplat nimic.
Și nici măcar n-am știut cum c-o rimă,
Poa’ să-și fie leac pentru boli, vindecă tumori.
Și alimentează creiere, nu-mi pasă de urmări.
Tu ascultă greier, lasă-mă să zbor.
Că să mor dac-am știut c-o rimă scrisă pe-ntuneric,
Te scoate la lumină, plus de asta, te alină.
Nici măcar n-am știut cine poate fi de vină.
Când asculți rap și el te deprimă, e o rimă.

Carl Sandburg - Fetițo, Fii Prudentă În Tot Ce Spui

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fetițo, fii prudentă în tot ce spui,
Căci vorbești în cuvinte, cuvinte-
Căci cuvintele-s făcute din silabe
Și silabele, copila mea, sunt făcute din aer,
Și aerul e atât de ușor, aerul e răsuflarea Domnului,
aerul e mai ușor decât focul sau negura,
mai ușor decât apa sau clarul de lună,
mai ușor decât pânza de păianjen sub lună,
mai ușor decât floarea apei în zori;
și cuvintele sunt puternice,
mai puternice decât oțelul sau piatra,
mai puternice decât cartofii, porumbul, vitele, peștii;
și-apoi sunt gingașe, gingașe ca ouăle porumbiței,
gingașe ca muzica aripilor la păsări.
Vezi deci, fetițo, când spui bună ziua,
când spui glume, rostești rugăciuni sau urări,
fii prudentă, fii imprudentă, fii prudentă,
fii cum îți place să fii!

Radu Gyr - Cuvintele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cuvintele ca lupii-mi dau ocoluri
sau se reped și-mi rup fâșii din carne.
Ca taurii, mugind, mă iau în coarne,
deasupra mea ca niște ciori vin stoluri.
Dar, uneori, se-apropie să-mi toarne
lumina lor în ne-mplinite goluri
și sună grav, ca din adâncuri subsoluri,
schimbate-n orgi și-n aurite goarne..
Cuvintele mă răstignesc în cuie,
lung mă străpung cu-o veninoasă țeapă
și tot cuvintele ca o cățuie.
Îmi tămâiază lacrima sub pleoapă,
șoptindu-mi: suntem clare trepte. Suie
în veșnicia care va să-nceapă.

Nichita Stănescu - O, Lucrurile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O, lucrurile, exacerbare a vidului; de aceea, poate,
ele atrag asupra lor obiectele cosmice.
O, lucrurile, vid absolut, mai vid decât ventuze
ramificate sugând oriunde obiectele cosmice.
Încerc să mă salvez
și nu pot decât
cuvintele înstelate să le ridic deasupra.
Numai cuvintele au ființă, numai ele există,
există fugind speriate de moarte, de lucruri.
O, lucrurile deschid un ochi pironitor și-l clatină în dreapta,
în stânga după cuvinte.
Cuvintele fug, se fac străvezii,
lucrurile stau, se fac vizibile.
O, lucrurile, exacerbare a vidului.

Ted Hughes - Cioara Iese la Vânătoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cioara
S-a hotărât să experimenteze cuvinte.
Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguțe –
Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,
Cu dinți puternici.
Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.
Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au țâșnit ca din pușcă,
Răsunătoare.
Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?
El s-a metamorfozat într-un buncăr de beton.
Cuvintele se roteau gălăgioase în jurul lui, protestând.
Cioara a transformat cuvintele în proiectile, bombardând buncărul.
Bucăți de beton zburau prin aer – un stol de grauri.
Cioara a schimbat cuvintele în arme de vânătoare și a ucis graurii.
Graurii, în cădere, au devenit nori întunecați.
Cioara a transformat cuvintele într-un rezervor, colectând apa.
Apa s-a prefăcut într-un cutremur de pământ, înghițând rezervorul.
Cutremurul s-a transformat într-un iepure care a tulit-o peste creasta dealului,
După ce în prealabil mâncase cuvintele ciorii.
Cioara s-a holbat după iepurele care se îndepărta
Mută de admirație.

Friedrich Nietzsche - Cuvântul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cuvântul viu mi-e drag nespus:
El sare-nalt, mereu dispus,
Are-un salut cuviincios,
Și chiar stângaci e grațios,
Prin vine sângele îi zburdă,
Răzbate și-n urechea surdă,
Și flutură și se frământă,
Prin tot ce face – el încântă.
Cuvântul totuși e firav,
Când sănătos, și când bolnav.
De vrei să-l știi mereu în viață,
Apucă-l gingaș și-l răsfață,
Nu-l pipăi cu palma dură,
El moare și de-o-ncruntătură –
Și-atunci se prăvălește lat,
Sărman și rece, nemișcat,
Cu chipul palid, descompus,
Strivit de moarte și răpus.
Cuvântul mort – un lucru hâd,
Sfârlează bâzâind, și-atât.
Rușine hâdei meserii
Prin care mor cuvinte vii!