Dsida Jenő – Apocalipsa

Acolo unde mă duciau foc pădurile de minciuni,ard gândurile stoarse,măștile cad.Niște chitare și viori zbiarădin depărtare:amintiri, amintiri, amintiri,nu-s serioase, nu dor.Se revarsă din matcă ceața,absoarbe razele,inundă turnurile,biserici, case nu sunt,nici mama nu zâmbește,un vals, o cădere amețitoaream în locul inimii.Și pe acoperiș, peste trăsnăi,o cruce oribilă,neagră, primitoare,se înalță cu două brațe deschise.

Friedrich Nietzsche – Saaleck

Dulce, pe munte și vale,Pacea se lasă-n amurg.Din soare cu blânde surâsuriRazele ultime curg.Iau culorile foc, licăreșteUn cerc de adânci frumuseți.Îmi pare că văd din morminteCum ies cavalerii semeți.Și-auzi! Din castele, puternic,Voios suie-un sunet din nou.Pădurile-ascultă, la pândă,În jur fermecatul ecou.În mijloc se-nvolbură cânturi,De chef, vânători și război:Chiar ăuie cornul: răsunăPuternic trompetele-apoi.Și soarele-apune; se pierdeTreptat … Citește mai mult

Aleksandr Puskin – Ancearul

Într-un pustiu uscat, zgârcit,Întelenit și ars de soare,Ancearul sta ca un cumplitStrajer, stingher în larga zare.În ceasul rău l-a-nfiripatNatura stepelor, haina,Și cu-n venin l-a adăpatDin frunze pân’ la rădăcină.Și picuri de otravă curgDin coajă, când dogoarea-i vie,Și se-ncheagă în amurgÎntr-o rășină străvezie.Nici păsări și nici tigrul chiarSă vină-n preajma-i nu încearcă,Copacul morții vântul doarÎl atinge … Citește mai mult

2Aksandros – Judecata

Se-ntunecă orizontul,Adierea se răcește,Viața face pe mortul,Speranța se răstignește.Se-aud munții prăbușindu-se,Stânci se sfarmă ca dinții-ncleștați,Arbori sfinți trosnesc ca oase,Fluvii uscate de sânge umflate,Strigăt de moarte animalele-și cântă,Orice moarte-i lacrimă de sfântăCerșită-n genunchi pe mila-nfrântă.În jur se face-ntuneric și n-aud,Cicatrici de ger pe trupul nud,Aerul îngheață și devine greu,Pot să uit de orice empireu.Sub mine pământul … Citește mai mult