Federico Garcia Lorca – În Alb
În albul infinit,zăpadă, nard, salină,și-a pierdut reveria.Culoarea albă umblăpeste tăcutul covordin pene de porumbiță.Fără ochi, fără chip,nemișcat suportă un vis.Dar freamătă pe dinăuntru.În albul infinit,ce rană pură și marereveria lui a lăsat.În albul infinit.Zăpadă. Nard. Salină.