Federico Garcia Lorca – În Alb

În albul infinit,zăpadă, nard, salină,și-a pierdut reveria.Culoarea albă umblăpeste tăcutul covordin pene de porumbiță.Fără ochi, fără chip,nemișcat suportă un vis.Dar freamătă pe dinăuntru.În albul infinit,ce rană pură și marereveria lui a lăsat.În albul infinit.Zăpadă. Nard. Salină.

Ana Blandiana – Ştiu Puritatea

Ştiu puritatea.Ştiu, puritatea nu rodeşte,Fecioarele nu nasc copii,E marea lege-a maculăriiTributul pentru a trăi.Albaştri fluturi cresc omizi,Cresc fructe florilor în jur,Zăpada-i albă neatinsăPământul cald este impur.Neprihănit eterul doarme,Văzduhul viu e de microbi,Poţi dacă vrei să nu te naşti,Dar dacă eşti te şi îngropi.E fericit cuvântu-n gând,Rostit, urechea îl defăimă,Spre care o să mă aplecDin talgere … Citește mai mult