Ion Caraion – Puritate
Firave glasuri de copii risipite pe mare.Și părul dragostei ca o aventură fâlfâie în imaginație….Nimeni n-a venit la mine, m-am dusla fiecare lucru eu singur.Ochii lor depresivi de albaștrimiroseau a pâine.Câteva zdrențe de lumină peste cucuta gleznelor,își feresc genunchii de pete.