pungaș

Tot ce scoate viața la ivealăe predestinat de timpuriu:de n-aș fi poet, fără-ndoialăcă pungaș și hoț era să fiu.Scund și firav, plin de ațâțareEram cel mai arțăgos băiatȘi adesea de la încăierareMă-ntorceam cu nasul însângerat.Spuneam mamei mele, lângă vatră,Gura dând cu mâneca s-o frec:-Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră,toate astea până mâine trec.Iar acum când stinsă-i … Citește mai mult