pumnal – Versuri.pro

Federico Garcia Lorca - Pumnal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pumnalul
intră în inimă
ca fierul plugului
în sterpul pământ.
Nu
Nu mi-l înfige.
Nu.
Pumnalul,
ca o rază de soare,
incendiază adâncuri
îngrozitoare.
Nu
Nu mi-l înfige.
Nu.

Mihail Lermontov - Pumnalul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pumnal, tovarăș drag, te-a făurit
Un georgian cu duh de răzbunare
Iar un cerchez viteaz te-a ascuțit
Ca să lovești în plin, cu-nverșunare.
O mână albă mi te-a dăruit
În clipa dureroasă-a despărțirii,
Și-atunci tu nu cu sânge-ai fost stropit
Ci doar cu lacrimi, perle-ale mâhnirii.
Doi negri ochi, cuprinși de-ndurerare
În inima mea, tainic, pătrundeau,
Și cum oțelul tău la foc sclipește
Se-ntunecau și iarăși s-aprindeau.
În semn de dragoste tu mi-ai fost dat;
Și-i drept, cu tine nu mă simt stingher
Și vreau să-mi fie sufletu-ncordat
Și tare ca și tine, tovarășe de fier!

Mihail Lermontov - Poetul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pumnalul meu luceşte-n podoaba-i aurită,
Tăiş fidel şi veşnic treaz;
Oţelul lui păstrează, misterios călită,
Tăria orientului viteaz.
Slujind fără simbrie unui voinic în munte,
Prin câte locuri n-a ajuns!
A pus pe multe piepturi duşmane urme crunte
Şi multe paloşe-a străpuns.
Îşi însoţea stăpânul la luptă cât de grea;
Jignit, din teacă se grăbea să iasă.
Pe-atunci, o încrustare de preţ i se părea
Nevrednică şi ruşinoasă.
Un dârz cazac îl smulse stăpânului răpus
La Terek, într-o bătălie.
Pe urmă, multă vreme, a stat pe-o masă pus,
La un armean, în prăvălie.
Zdrobită-i vechea teacă. Şi el, odinioară
A fost tovarăşul unui erou,
Neglorios şi paşnic atârnă-acum de-o sfoară
Sclipind în aur, ca un bibelou.
Nu se gândeşte nimeni să-l mângâie, să-l şteargă,
Şi nici un credincios smerit
Nu-i mai citeşte slova săpată când se roagă
În zori, întors spre răsărit.
În veacul nostru lânced acum şi tu la fel,
Poete, ţi-ai uitat menirea:
Ai dat în schimb pe aur puterea ta de-oţel
Care uimea pe vremuri omenirea.
Odinioară ritmul vânjos al vorbei tale
Putea la luptă pe ostaşi să-i mâie;
Poporu-avea nevoie de el ca de pocale
La mese, şi la rugă de tămâie.
Şi versul tău în lume, duh sfânt peste toţi vecii,
Îşi răspândea înalta lui solie
Cum clopotul, pe vremuri, suna în turnul Vecii
Şi la restrişte şi la bucurie.
Dar simplul, mândru-ţi cântec ne pare sterp şi van;
Nouă ne place fastul şi spoiala.
Bătrână, lumea noastră se dă cu suliman
Ca să-şi acopere zbârceala.
Te vei trezi tu oare, profet batjocorit?
Vei scoate tu vreodată la lumină
Din teaca lui de aur pumnalu-acoperit
De jalnica dispreţului rugină?.
Traducere de Al. Philippide

Jorge Luis Borges - Pumnalul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un șipet e un pumnal.
A fost lucrat la Toledo, la sfârșitul veacului trecut; Luis
Melian Lafinur i l-a dat tatălui meu, care l-a adus din Uruguay;
Evaristo Carriego l-a ținut cândva în mână.
Cei care-l văd trebuie să se joace câtva timp cu el; se vede că
de mult îl căutau; mâna se grăbește să strângă plăselele care-o
așteptau; lama ascultătoare și tăioasă joacă precis în teacă.
Altceva dorește pumnalul.
E mai mult decât o structură alcătuită din metale; oamenii
l-au conceput și l-au făcut cu un scop foarte precis; într-un fel
este veșnic, pumnalul cu care azi-noapte a fost ucis un om în
Tacuarembó e același cu pumnalele cu care a fost omorât Cezar.
Vrea să ucidă, vrea să verse neapărat sânge.
Într-un sertar de la un scrin, printre ciorne și scrisori, pumnalul
își visează visul simplu de tigru, iar mâna se-nfioară când
îl strânge, fiindcă metalul prinde viață, metalul care-l presimte
la fiecare atingere pe ucigașul pentru care l-au făurit oamenii.
Uneori mi se face milă. Atâta duritate, atâta credință, o trufie
atât de impasibilă și nevinovată, iar anii trec, fără rost.

Daniel Vişan-Dimitriu - Pumnalul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De nicăieri, pe-un cer senin,
l-ai acuzat, venind cu nori,
lovindu-i sufletul blajin,
adeseori.
S-a întrebat de ce o faci
şi-a stat cu sufletu-i la sfat,
căci n-a-nţeles de ce-l ataci,
nevinovat.
I-a fost destul, i-a fost de-ajuns,
şi-a hotărât tăcerea, scut:
la tot ce-ai spus, nu a răspuns,
nu te-a mai vrut.
Mergea tăcut, îngândurat,
simţind cum spatele-i ardea,
ca un pumnal însângerat,
privirea ta.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Călător prin gânduri”)

Oliver - Fatal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cumine respiră un cer
Din cuvinte, ce-o taină îmi cer.
Cerul pe moarte vibrează opal,
Uscat, nefiresc și brutal
Uscat, nefiresc și brutal.
Fatal, ascundeți surâsul domniței ce poartă pumnal
Deschideți fecioara golită de sentimental.
Adulmecă pasul ei păr;
Intrus între buze ce-i par:
Demente acorduri ce dor în fundal
Uscat, nefiresc și brutal
Uscat, nefiresc și brutal.
Fatal, ascundeți surâsul domniței ce poartă pumnal
Deschideți fecioara golită de sentimental
Deschideți fecioara
Deschideți fecioara
Fatal.

Federico Garcia Lorca - Pe Ne Gândite

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mort, în uliță s-a prăbușit
în piept c-un pumnal.
Nimeni nu-l cunoștea.
Cum tremura felinarul,
mamă.
Cum tremura felinarul în uliță!
Era-n zori. Nimeni n-a putut
să se arate ochilor săi vântului aspru deschiși.
Căci mort în uliță s-a prăbușit
în piept c-un pumnal
și nimeni nu-l cunoștea.

Leo Butnaru - Precum Pumnalul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Către amurg
priveam neprihănitele roze
în infime clipe simţind
marile daruri ale odihnei
pe care ţi le-ar putea oferi
o îndelungă duminică doar…
Dar
subit şi crunt
erupse furtuna: izbit orbeşte
ramul îşi repezi spinul
în inima privighetorii oploşite în
boschetul de trandafiri…

Federico Garcia Lorca - Stupoare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Rămase mort pe stradă,
cu un pumnal în piept.
Și nimeni nu-l știa.
Cum tremura un felinar!
Mamă!
Cum tremura lumina de pe stradă!
Era în zori. Și nimeni
nu putu să-i iscodească ochii
deschiși în aerul colțos.
Rămase, așa, pe stradă mort,
cu acel pumnal în piept,
căci nimeni nu-l știa.
Surpriză.

Muerto se quedó en la calle
con un puñal en el pecho.
No lo conocía nadie.
¡Cómo temblaba el farol!
Madre.
¡Cómo temblaba el farolito
de la calle!
Era madrugada. Nadie
pudo asomarse a sus ojos
abiertos al duro aire.
Que muerto se quedó en la calle
que con un puñal en el pecho
y que no lo conocía nadie.

Aleksandr Sergheevici Pușkin - Pumnalul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Hefaistos te-a făurit
Să fii în mâna răzbunării
Străjer al libertății, pumnal nebiruit,
Judecător năprasnic al hulei și-al ocării.
Speranțe și blesteme tu-nfăptuiești pe unde
Nu-i trăsnetul lui Zeus și doarme-a legii spadă.
Tu poți și-n umbra tronului pătrunde,
Și chiar pe sub veșminte de pradă.
Ca fulgerul trimis de zei, ca focul
Infernului tăișul tău lucește,
Și când la el tiranul se gândește,
De spaimă, la ospăț nu-și află locul.
Dar dreapta-ți lovitură îl va ajunge-oriunde,
În cort, în templu, pe uscat, pe mare;
Nici chiar în patu-i nu se poate-ascunde
Păzit de lacăte și de răzoare.
Vuiește Rubiconul și Cezar zvârle sorții;
Se prăbușește Roma și cade legea ei.
Dar Brutus se ridică, scut viu al libertății;
Lovit de tine, Cezar se zbate-n gheara morții
Lângă statuia mândră-a lui Pompei.
Răscoala se întinde cu vuietele-i hade;
Și peste trupul crunt decapitat
Al libertății, trece-nsângerat
Disprețuitul și hursuzul gade.
Apostolul ruinei lui Ares, obosit,
I-arată jertfe pline de obidă;
Trimis de cer tu însă ai sosit
O dată cu fecioara Eumenida.
O, Sand, sărmane tânăr, fiindc-ai apărat
Dreptatea, te-au târât la moarte;
Virtutea sfântă, însă, trăiește mai departe
În trupul tău executat.
Și în Germania duhul tău plutește
Amenințând pe-asupritor
Și pe mormântu-ți fără inscripție lucește
Pumnalul tău răzbunător.