proroc – Versuri.pro

Mihail Lermontov - Prorocul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De când Judecătorul Sfânt
Privirea de proroc mi-a dat-o
Citesc în ochi de pe pământ
Şi răutatea şi păcatul.
Eu Dragostea am proclamat,
Ale-Adevărului lumine –
Apropiaţii mei turbat
Cu pietre aruncau în mine.
Pe cap cenuşă-atunci mi-am pus
Milog lăsai lumea vicleană
Şi iată că-n pustiu sunt dus
Având din cer, ca păsări, hrană.
Legea Celui Etern păstrând
Supusă mi-i orice jivină,
Mă-ascultă stelele sclipind
Vesel cu raze de lumină.
Când prin oraşul zgomotos
Mă furişez eu cu grăbire
Bătrâni cu zâmbet vanitos
Dau la copii povăţuire:
„Priviţi – exemplu vouă bun!
Trufaş – cu noi n-avu-mpăcare
Vrând să ne mintă ca nebun
Cuvânt că de la Domnul are!.
Priviţi, copii, cum ei sfârşesc:
Ce-i de ursuz şi gol, şi galben,
Priviţi-l ce sărac şi slab e
Toţi cât îl mai dispreţuiesc! ”

Alexei Mateevici - Basarabenilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Să ştiţi: de nu veţi ridica
Din sânul vostru un proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea făr’ de noroc.
Din cheag de lacrimi, de dureri,
Din trăsnet de mânie sfântă,
Şi din nădejdi şi zbuciumări,
Din năzuinţi şi frământări
El trebui facla să-şi aprindă
Şi-n el pe toţi să vă cuprindă.
Şi-n ţara voastră va purcede
Pe drum de spini şi chinuire
Cu gloata celor cari l-or crede;
Şi duh aprins de înnoire
Va duce-n propovăduire.
El jalea vechilor câmpii
Numa-ntr-o lacrimă va strânge,
Din spic, din strugurul de vii
În stropi va scurge ape vii:
Din spic sudori, din viţă sânge
Le va sorbi şi nu-ţi mai plânge,
C-atunci sorbiţii stropi vor arde
Din ţară toată vrăjmăşia,
Clevetitori, duşmani de moarte,
Şi cei cu limbi în două sparte
Atunci vor căuta frăţia
Şi lepăda-vor viclenia.
Şi toţi veţi fi un gând ş-un nume
Şi înfrăţiţi veţi făuri
Un viitor mai bun în lume,
Iar el va şti să vă îndrume
Acolo, unde va zări
C-a voastră stea va răsări.
Dar ştiţi: de nu veţi ridica
De printre voi pe-acest proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea fără noroc.

Aleksandr Puskin - Prorocul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ardeam de sete sufletească
Într-o sălbatică pustie
Şi-o fiinţă îngerească
Mi s-a ivit în cale mie.
Cu şase aripi, luminoasă,
Uşor de ochi mi s-a atins,
Ca la o pajură sperioasă
Vederea mea mi s-a deschis.
Urechea mea mi-a pipăit
Şi vuiet mare-am auzit:
A cerului cutremurare
Şi zborul îngerilor sus
Şi-a juvinelor de mare
Mişcări: întors, rămas şi dus.
Şi serafimul luminat
Deasupra gurii s-a plecat,
Mi-a scos răutăcioasa limbă,
Deşartă, -n veci nedreaptă, strâmbă,
Şi limba şarpelui-nţeleaptă
Mi-a pus cu mâna sa cea dreaptă.
Apoi cu suliţa de foc
El pieptul mi-a deschis pe loc
Şi inima tremurătoare
Mi-a scos cu mâna grăbitoare,
În locul ei cu repejune
Mi-a pus un arzător cărbune.
Ca mort eram eu în pustie
Şi-un glas de sus strigat-a mie:
„Proroace, scoală, vezi ş-auzi,
Cunoaşte voia mea cea sfântă
Şi-n mintea celor orbi şi muţi
Cuvântul tău de foc împlântă!”