Daniel Vişan-Dimitriu – Privirea Spre Lumină
Şi nu era-ntuneric sau luminăîn clipa-aceea, nu era nimic,dar căutam, în linişte deplină,un plan, ca din genuni să mă ridic.Pluteam, uşor, prin timpul nestatornic,când am simţit, întâi ca un fior,tic-tacul ce-amintea de un ceasornicsau de pedala unui ţesător.Era atât de simplu, previzibil!Mi-am amintit de şuierul de vântvenit de nicăieri şi invizibilspre frunza care tremură a … Citește mai mult