Ion Pillat – Privind Luceafărul

Cât vezi cu ochii: numai cerŞi flota norilor gonaci.La ancoră câţiva copaci,Pe ţărmul marelui mister.Te simţi grăunte de piper,Gândac, în iarbă cu gândaciÎn care, trup şi suflet, zaciPrivind luceafărul străjer.Dar – uimitoare biruinţă –În miligramul de fiinţă,Un martor cerul şi-a ales.Căci de n-aţi fi, voi, ochi de-argilă,Ar fi lipsită de-nţelesNemuritoarea lui vigilă.

Nichita Stănescu – Privind și Meditând

Unde se termină țărmul nu începe mareadincolo de țărm nu e nimiccorăbiile plutesc prin arboridelfinii amestecându-se cu dulăiine latră și ne înoată prin iarbă.Unde se sfârșește țărmul nu este absolut nimicCe ferice de acolo!Unde este nimicorice, când este,naște infinituriEgal inegale.