Rainer Maria Rilke – Prinos
O, cum înfior șuvoaiele-mi de sângemai parfumat, de când te-am cunoscut;uite, pășesc mai drept și-s tot mai zvelt –tu doar aștepți –; cine ești, neștiut?Mă-ndepărtez, eu simt, cu fiecare clipă,și cele vechi, petală de petală, în urmă-mi le presarnumai surâsul tău; stele în’nalt risipă,ne licăre deasupră-mi, deasupră-ți, iar și iar.Tot ce-mi lucește tainic, ca apa, … Citește mai mult