prima zapada – Versuri.pro

Cezar Popescu feat Versuri: Sorin Poclitaru - Prima Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Prima zăpadă miroase a cer,
În palme de-o iei, simți urme de stele.
Mici fulgi cară-n suflet luminile grele
Și-n mâinile reci, continente de ger.
Cu prima ninsoare se-mbată strigoi
Și păsări se sting adormite de cânt.
Cu prima zăpadă se-ntoarce-n pământ
Culoarea căzută din frunzele noi.
Ref. : Miroase ninsoarea a corbi și a pol,
A fum de bordeie și-a iarbă miroase.
Întâia ninsoare se sparge de case
Și lasă în urmă-i un cer alb și gol.
Sunt urme de îngeri pierdute prin ea
Și pulberi de lacrimi din nori fără pată.
E bucuria din ochii de fată
Și-un gust de gutui, de bunici și peltea.
Se șterg vechi păcate și brume se rup,
Pădurile gem bătrânește și crapă.
Din prima zăpadă lungi țurțuri s-adapă
Sticlind fără umbră în colții de lup.
Ref. :…..

Proconsul - Prima Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prima zăpadă va veni
Și nimeni nu va ști
Când se va arăta
Primul fulg de nea.
Le-am așteptat împreună la geam.
Și așteptând, când m-ai atins
Un foc în mine s-a aprins
Și atunci prima oară a nins,
În palmă un fulg ți-am prins.
Și-am înțeles că-i un mister
Cum cade dragoste din cer.
Prima zăpadă în suflet mi te-a adus
Odată cu ea, toată dragostea în noi s-a strâns
Prima zăpadă de atunci nu s-a mai topit
Noi ne-am ascuns și zăpada ne-a adăpostit.
Din flori de gheață am ridicat un castel pentru noi doi
Când vara va fi în toi va fi iarna pentru noi
Ne vom muta la Polul Nord pentru un an
Vom fi vecini cu Moș Crăciun
Și-am să-l bat la cap mereu în noaptea de Ajun
În dar să îți dau inima mea.
Când vei primi acest cadou
Va începe să ningă din nou.
Prima zăpadă în suflet mi te-a adus
Odată cu ea, toată dragostea în noi s-a strâns
Prima zăpadă de atunci nu s-a mai topit
Noi ne-am ascuns și împreună zăpada ne-a adăpostit

Anna Ahmatova - Nu-Mi Vorbi de Destinul Amar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nu-mi vorbi de destinul amar,
De urâtul din Nord, – nu mi-e frică.
Asta-i prima petrecere, dar
Despărțire cu toții-or să-i zică.
Nu-i nimic că departe vom fi
De luceafărul zilei, nebunul,
De la mine, în schimb, vei primi
Zeci de daruri, tot unul și unul:
Chipul meu în adânc oglindit
Când e râul cu apele șuie,
Ochii-acei, ce-napoi n-au slujit
Căzătoarelor stele să suie,
Fără vlagă, ecou unui glas
Care proaspăt era, și văratic, –
Ca, făcând printre corbi un popas,
Să fii lesne bârfelii ostatec,
Ca-n octombrie jilav de ploi
Maiul dulce privirea-ți să vadă…
Amintește-ți, iubite, de noi,
Fie doar pân-la prima zăpadă.

Alexandru - Prima Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ascultă-mă în nopți de febră și singurătate, rătăcind în beznă;
Nu exist! E doar o amintire veche și modestă.
Bolnav ca niciodată, iartă-mă, tată!
Nu cred în împărăția ta fericită, fericirea e otravă!
Vreau să uit tot ceea ce nu știe nimeni,
Ieri parcă nu erau atâtea frunze, toamna vine odată cu mine.
Poartă-mă-n gând, pe buze, iar de mă vei vinde,
Înțelege, scriu toate astea fiindcă-s bolnav, vreau să mă vindec.
Salvează-mă înainte de prima zăpadă ce vine, căci prima zăpada ce vine
Îmi va șterge cu albul ei murdar orice amintire.
Asta-i tot ce mi-a rămas, ce-a fost demult,
Acum îți las ce-am strâns în gând, cuvinte triste care dispar în vânt.
Zbor cu vântul, dar am rânduri de plumb,
Voci îmi cer să mă schimb, nu am cum, nu știu cine sunt.
Plutesc pierdut într-un trup străin de înger,
Îți zâmbește dulce, mie-mi plânge cu arii de sânge.
Îl aud în nopți când cuget,
Cum se lovește-ncet cu tâmplele de părți de suflet când se suie pe cruce
Pentru toți pe care i-a salvat, dar l-au uitat, acum e slab.
Am să îl uit și eu… Și eu sunt uitat.
Stupid, suspin amar, surprinde-mi privirea-n treacăt,
Totul în memorie e infern și venin, simt venind prima zăpadă,
Prima zăpadă! Vă reneg pe toți când voci mă cheamă,
Nu mai știu nimic de mine, nu mă găsesc niciodată.
Căutam perfecțiunea, apoi am înțeles
Te naști cu ea, o pierzi pe parcurs în schimbul zâmbetului fals și șters.
Vreau să trăiesc ascuns, e trist să fii văzut,
Atunci pot pierde liniștit și-mi pot uita totul în gând.
Când poezia nu mi-e decât veșmânt al minciunii, dar n-o știi,
Dă-mi un pix și-am să-ți umplu somnul cu monștri,
Mai dă-mi timp! Să pot să plec alături de îngerul care m-atinge,
Fiecare noapte are un sfârșit: Trezește-te! Uite cum ninge!