Mai are unul și-i departe satul.
De când s-a luminat, a căutat
prin toate câte-au fost. A colindat,
în balta lui, de-a lungul și de-a latul.

Ce-a fost, a fost demult și nu mai este,
iar ce mai este-acum nu-i de-ajuns,
dar poate-n locul lui cel vechi, ascuns,
o fi ceva și-n vremurile-aceste.

Îndreaptă lotca, ghionderul se-nfige
în mâlul gros și negru din afund,
iar amintiri prin gânduri îi pătrund
și caută voința să-i instige.

E mult de-atunci, la început de viață,
copil lipsit de griji ce hoinărea
prin apele din delta ce-i părea
o junglă deasă, plină de verdeață.

Era o curte-a lui, era și raiul
în care se născuse. Îl știa.
Era un loc de joacă ce-i dădea
atât cât trebuia să-și ducă traiul.

Iar peștele … Era atâta pește
încât își alegeau de prin vintir
doar ce voiau. Era un fel de bir
luat naturii simplu, bărbătește.

A fost demult. Acum e sărăcie.
Pe masa lui, un pește-acum e rar.
Încearcă, dar încearcă în zadar
să prindă, -n primăvară, o scrumbie.

“Ia să vedem! ”. Ridică, scurt, de plasă
și-l vede. “Vai, săracul cufundac!
Ce-ai căutat aici, la fund de lac?
Nu știi că soarta-i, uneori, câinoasă? ”.

L-a desfăcut și, chiar atunci, în mână,
o aripă, încet, a tremurat,
apoi, de-o palmă aspră mângâiat,
s-a scurs, ușor, spre delta cea română.

REF:
Timpul trece, la fel și soarele,
Trec ușor și nopțile, adorm și zilele,
Simt vântul cum bate și m-aduce iară
În povestea cea de vis de odinioară…

Și am văzut cu ochii mei răsăritul cel devreme,
Când ploaia cerne și cere lacrimi de la soare, vere
O bere, două, trei și m-am tripat deja pe beat
Orice scuip pe el fac baza neutră-a unui acid.
Vin din plin, sunt un chin, sunt al focului destin,
Sunt coșmarul cel mai fin, sunt fratele lui Destin
Și dețin adevărul cel ascuns de secole,
Găsește-l și tu în tine, nu există prea devreme.
Când scriu inima plânge pentru că o pun pe tavă
Ca să vadă lumea partea ei firavă
În versuri de oțel poți vedea farmecul mesajului
Interpretat de mintea ta cu ochiul capului.
Sunt izvor infinit de inspirație și bine
Când Nimeni e cel mai bun prieten, e mare șmecherie
N-auzi cum liniștea se zbate între soare și furtună?
N-auzi cum stresul sună și răsună în fiecare lună?.
Sunt o dumă, sunt o glumă, sunt ce vrei tu să fiu
Dar ai grijă să nu uiți de trecutu-mi purpuriu
L-am clădit pe Milici din situații extreme și grele
Scriu catrene pentru tine nene, ca să nu ai temeri.
Și vine finalu’ am plecat, un act frumos simulat
Am încercat să-i dau de cap să te fac să dai din cap
Am resuscitat viața când era pe moarte și mi-a dat
Fericire prin hip-hop, un decor necolorat.

REF:
Timpul trece, la fel și soarele,
Trec ușor și nopțile, adorm și zilele,
Simt vântul cum bate și m-aduce iară
În povestea cea de vis de odinioară…