preoti – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Hal Patriarhal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Există castul bestial,
Adică bestia în alb…
Preafericitul nostru dalb,
Patriarhatul imoral!
E cel cu totul aurit
Topind şi morţilor inele…
Bărbaţi, femei, încă-n obiele,
Ce-şi pleacă lui capul, smerit.
E poli… trucul, plin de truc,
Ce joacă poli patrafir…
Un securist mai abitir
Ca frunza de stejar… De nuc.
E orto… doxa impostoare,
Adică, se erijează în cap…
S-adune averi cât nici nu-ncap
În catedrale încăpătoare….
… Ce-ar vrea, pe banii mei, ai tăi
Şi apoi să spună „E de la mă-sa!”?
Cum şi Merţanele-s carosa…
La Preaperfidul, vechi vulpoi.
N-are nimic din sfiiciune,
Lui Dumnezeu nu-i portavoce.
E animalul hâd, feroce
Se hrănind din înşelăciune.
E sfidător şi întinde mână
Să i se pupe, să primească…
Că le el haina preoţească
E să-ţi ia sângele din vână.
El, este şef de atâtea moaşte,
De apa chioară din butoaie.
La proşti, e aducător de ploaie…
Iar de nu-i dai, nu te cunoaşte!
E plaga neagră de întreg neam,
Ce-l vrea ţinut în neghiobie.
E cramagiu cu vin de vie
Şi şef turist… de-al lui Adam.
E şi de Mall proprietar,
Căci cu el toţi o lasă moale.
E-autorizat să vândă ţoale,
Icoane, lumânări… El doar!
Şi-a luat păduri, mii de hectare,
Conace, vrea oraşe întregi
Şi-ţi dă el loc să stai, s-alegi
La cimitir… Că-i căutare!
Nu-i numai o nouă relicvă,
Ieşită de-o hazna fetidă…
Este precum la pom omidă,
Ce din crez roade… o goală tigvă.
N-are nimic din duh, iubire.
El, Luciferul, doar urăşte…
Ne-ar vrea şi iadul să ni-l căşte
El, Tartor la intrat, ieşire….
Se vrea la ţara mea pedeapsă…
Blagoslovitul îl refuză
Către popor, cu minte obtuză,
Ce şi-l slăveşte… să-l slujească!
Şi-a luat şi aer de tiran,
El să ne spună cum să fim,
Cum să trăim, ce să citim…
Să fim mai troglodiţi, aman.
Dar îl blestem şi lui să-i fie,
Aşa cum mie îmi doreşte
Şi, Dumnezeu să-l facă peşte…
Cu abis de-ocean… împărăţie!
Pedeapsa mea… la Preacurvie!!!
04. 11. 2015

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Duhovnici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Duhovnici
de Daniel Aurelian Rădulescu
S-a adunat atât de multă, multă jale
Că nu mai am nici apa din țesuturi s-o fac picuri,
Să sting atâtea focuri din moderne catedrale,
Ce sfinți, ce-și zic așa, cred necredințe ar fi, nimicuri.
Parcă inchizitori ar fi, un Giordano Bruno iar, îl vor
Acum o masă, pe junime judecând atât de laic…
Cum ar decide ei cum să trăiască al meu popor,
De-ar fi numai doar smerițenii, un pic trecute, arhaic.
Se umflă tot mai mult zişii lui Dumnezeu slujbaşi,
Dar n-au nimic din Creator, sunt mai păgâni, avari
Să fie numai ei, înconjuraţi de sărăcime, mulţii nevoiaşi
Stând într-o rugă în întuneric, cu ai lor Psalmi, drept cărturari.
E atât Hristos în aer, că noi îl respirăm, noi, ai săi fii,
Plini rugi îl venerăm tot noi, că-i suntem şi ofrande.
Noi suntem o eternitate, noi umplem un Pământ cu atâţi copii
Duhovniceşte, chiar de-i din amor, carnal şi el… Oh, Doamne!
09. 11. 2015

R S Thomas - Clericii de Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îi văd lucrând în vechi protopopiate
La lumina soarelui, la lumânare
Oameni venerabili, reverenda lor neagră
Un pic prăfoasă, un pic verde
Cu sfânt mucegai. Și totuși craniile lor
Cocându-se prin atâtea rugăciuni,
Răsturnate în același mormânt
Cu bădărani și țărani. N-au lăsat cărți,
Memorial al singuraticului lor gând
În parohii cenușii; ci au scris
Pe inimile oamenilor și în mințile
Tinerilor copii cuvinte sublime
Prea iute uitate. Dumnezeu în timpul său
Ori afară din timp va corecta aceasta.

Florin Chilian - Să N-Ai Alți Dumnezei! - Ca-n Viață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Popii au conturi în bancă, cerurile nu-i încap,
Oficiază cununia între Dumnezeu și drac.
Ca-n viață, nu ne mai botează pruncii,
Mortu-n casă ți-a rămas dacă nu le bagi degrabă în sutană un plic gras.
Ca-n viață, popii umblă cu mașina pe când tu un biet măgar,
Aștepți binecuvântarea într-o baltă pe trotuar.
Ca-n viață, puțini au rămas cu harul de-a ți-l da pe Dumnezeu,
Atunci când te rupe viața, alinarea vine greu.
Ca-n viață, Dumnezeu e pus la bancă, sta în cont bine păzit;
Popii nu mai fac vecernii, fac biserici pe profit.
Ca-n viață, Dumnezeul lor e banul, care fiul a trădat,
Au vândut până și taina popo, popo ochi de drac.
Ca-n viață, au rămas părinți cucernici, prea puțini și prea adesea,
Ei le-au sfărâmat altarul, Doamne, lacrimi au cules.
Ca-n viață, în biserica din suflet, unde fug când e prea greoi
Să pună guvernanții impozit pe Dumnezeu.
Ca-n viață, uite! Are popa vilă, are barcă cu motor,
A uitat ce-i umilința, raiul sta în curtea lor.
Ca-n viață, nu ne mai ajung arginții, prețul vânzării a crescut;
Se-nneacă-n lacrimi sfinții, ne-ntoarcem la început.
Ca-n viață, plânge sus în cer Maria lacrimi pe icoana noastră,
Se mai nasc minuni pe lume, cine să le-mpartășească?
Ca-n viață, se-nchide-altaru-n suflet, rămâi încuiat pe-afară,
Numai dă nimeni lumină, Doamne, pentru a câta oară?
Ca-n viață, fariseii râd în strană, lumina-i frântă pe cruce,
Sub un munte de păcate, Doamne, cum le mai poți duce?
Ca-n viață, sta Andrei privind prin geamuri colorate-n voroneț,
Noi ne cumpărăm iertarea, Doamne, toate au un preț.
Ca-n viață..