prastie

I:Pământul se surpă, mă-ndeamnă să mă scufundStau pe buza prăpastiei, o gură cu colți de plumb.Am mai fost pe-aici, într-o primăvarăCe promitea să nu mai lase vreo floare să moară.Dar acum viscolește și parcă prea devremeCă n-am simțit căldura verii, soarele pe pieleUltima cărare de pașii tăi bătucităDe fulgii grei și reci de-oțel încet e-acoperită.De … Citește mai mult