poveste de iarna – Versuri.pro

Corneliu Vadim Tudor - Poveste De Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și-mi mai aduc aminte de-un Crăciun
la gura sobei proaspăt văruite
se deslușea cum viscolul nebun
surpa departe staule de vite.
La bariera noastră de oraș
prindeau contur povești medievale
troianul sărăciei, uriaș
scotea pe hornuri fumuri lungi de jale.
Sorbeam colinde vechi din gura ta
să nu ne facem legea de rușine
și plugușor, și cântece de stea
împletituri păgâne și creștine.
Și nu era ca tine pe pământ
un alt tezaur viu de bunătate
tu risipeai un duh așa de sfânt
sub bolta casei noastre fermecate.
Adulmecam sfioși în preajma ta
ca puii rândunicilor pe ramuri
un pom firav de iarnă strălucea
podoabe de argint jucau pe geamuri.
Așa te văd, într-un halou de ger
tot drămuind bucatele puține
bazilica răsfrântă-n giuvaer
îngenunchind, ca să te rogi de bine.
Și era bine, mamă, și trăiai
și Moș Crăciun la ușă sta să bată
această frescă pogorând din rai
ce n-aș mai da să o revăd vreodată.

Colinde - Afară Ninge Liniștit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Afară ninge liniștit,
În casă arde focul;
Iar noi pe lângă mama stând,
Demult uitarăm jocul.
E noapte, patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar și dulce.
Cum s-a născut Hristos în frig,
În ieslea cea săracă,
Cum boul peste el sufla
Căldură ca să-i facă.
Cum au venit la ieslea lui
Păstorii de la stână
Și îngerii cântând din cer,
Cu flori de măr în mână.

Costache Ioanid - A Căzut o Stea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A căzut o stea, steluță de nea,
Pe urechea mea, și mi-a povestit,
Până s-a topit, basmul unui vis, pe care l-am scris,
— pentru cei mărunți, nu pentru cărunți —.
Și steluța mea astfel povestea:.
„Mări, se făcea și se năzărea..
Prin vâlcele sumbre șoptitoare umbre..
Și-auzeai cum gem lângă Betleem
Oile, stând ghem, câinii când și când,
Vitele pe rând, molcom rumegând.
Iar colo în șură peste-ngrăditură
Se uitau, pleoștite și nedumerite, caprele zburlite.
Se-ndesau amarnic către cel comarnic,
Pe-un mieluț să-L vadă în ieslea de zadă,
Pe-un mieluț plăcut cum n-au mai văzut
Să fi fost născut într-un așternut
Bun doar de.. păscut.
Și Cel miel curat plângea-nsomnurat,
Cu părul inele și cu gene grele.
Numai biet măgarul ce purta samarul
Pricepu tot rostu´:— „Ăsta.. nu-i de-al nostru!..
Ochii doar mi-arunc și pricep că-i prunc,
Copil de păstori sau de călători..
Atunci țapii, ciutele și caprele slutele,
Cu toate cornutele, capul și-l dădură
Mai fără măsură peste-ngrăditură.
Sprinten ca o coarbă, mestecând în barbă
Un firuț de iarbă, țapul de îndată
S-a urcat pe-o roată și-a sărit buimac
Sus pe-un bulumac, vrând fără rușine
Să vadă mai bine omenescul fiu.
Iar un ied zglobiu behăia mereu:
— Neneee.. vreau și eeeu..
Numai Dumănica n-a-nțeles nimica.
Și-a cuprins-o frica.
Și atunci măgarul ce purta samarul,
Cum sta mai deoparte, spuse, ca din carte:
— Ei, sunt multe-n lume!
Să le știi anume, va să fii umblat
Țări în lung și-n lat, ape-n curmeziș,
Culmi de munți pieptiș, fiare să răpui..
Precum eu făcui!..
Și-apoi nu-i oricine un măgar ca mine!
V-am mai spus, îmi pare, că sunt de neam mare:
Că eu în Sihar am un unchi măgar
La un cărturar. și că, după tată,
— știe lumea toată — mi se trage vița
Chiar din măgărița ce-o purta în ham
Însuși Balaam! Deci, mai din bătrâni,
Mai umblând prin stâni, multe am în sac!
Dar.. mai bine tac, poate nu vă plac.
Un mieluț bălai prinse iute grai:
— Haide, moș Asine, zi-ne încă, zi-ne!
Că eu tare-aș vrea să aflu ceva.
Uite, ieri, un baci povestea dibaci
Că i-a spus un vraci despre un prooroc
Tot de prin Iudeea (de-i zicea.. Miheea)
Care-a scris răvaș că-n acest oraș
Are să se nască Odrasla cerească,
Marele Păstor și Izbăvitor,
Carele va ști șerpii birui!
Șerpii birui!.. oare-așa va fi?.
Iar cel întrebat zise apăsat:
—Da!.. E-adevărat.
D-apoi știți voi oare, când va fi El mare,
Cine-L va purta pe spinarea sa
Ca pe-un heruvim, în Ierusalim?
— Păi.. nu știm! nu știm!
— Să vă spun atunci.
(Că voi sunteți prunci..)
Cel ce-L va purta pe spinarea sa
Va fi.. un asin.. de știință plin
Ca un cărturar, ca un fariseu!
(Poate-oi fi chiar eu!..)
Eu, de mă-ntâlnesc cu-acel Fiu ceresc,
iute-L și ghicesc.
Și tăcură toate vitele mirate.
Numai Dumănica
n-a-nțeles nimica.
Și-o cuprinse frica..
Atunci o oiță cu ochi de crăiță,
Cu glăscior sfiit, astfel a grăit:
— Eu eram odată pe-o iarbă-nspicată.
Și-am văzut în zare un chip ca de soare
Ce zbura aproape și striga pe ape
Că Isus Păstorul și Izbăvitorul
Va fi dus pe uliți prejmuit de suliți,
Blând și fără glas în al morții ceas,
Precum mergem noi noatine și oi..
Că va fi hulit și batjocorit,
Pe lemn țintuit.
Că-n ceasul de sânge norii se vor strânge,
Munții se vor frânge, îngerii vor plânge..
— Asta nu se poate! se porniră toate.
— Voi sări să-L apăr, din coarne să scapăr!
Zise din proțap inimosul țap!
— Dar nici noi, berbecii, N-om sta ca dovlecii!
Coarnele le-om face sfredel de bărdace,
Foarfec de cojoace, pentru cel ce-ar fi
Și ar îndrăzni Pruncu-a-L necăji!
Fie om dușman sau șarpe viclean!
— Eu.. (îmi știți amarul)
glăsui măgarul, .. numai o copită
Bine potrivită în acel zevzec,
Și-apoi pot să plec, că tot dau în sec..
Dar atunci deodată o capră tărcată
A rămas mirată, cu gura căscată,
Cu ochii țintiș către-acoperiș,
De unde, furiș, dintr-un ascunziș,
Cobora pieziș, cobora în jos
Șarpe veninos, cu luciri sticloase,
Cu limbile scoase, cu trupul molatec,
Cu ochi de jăratec, iscodind sălbatic.
Iute bieții boi se dau înapoi.
Capre, țapi și miei se bagă sub ei.
Tremură-n proțap inimosul țap,
Legănând în barbă firul lui de iarbă.
Iar sărman măgarul, ce purta samarul,
Privea tulburat, cu capul plecat,
Pe genunchi lăsat și dând în vileag
Coada ca un steag ca semn înălțat
Că se dă mâncat..
Numai Dumănica
Nu știa nimica.
Dormea mititica..
Șarpele venea și se cobora.
Ceata tremura măgarul gemea.
Dar atunci.. Minune! Cine-o poate spune?
Toți privesc grămadă la ieslea de zadă
Unde Bălăiorul a întors căpșorul,
Ochii Și-a deschis, ca din zări de vis.
Că în ei juca și în ei sclipea
Blândă mângâiere.. dar și o putere!
Flori de busuioc.. dar și-un arc de foc
Săgetând pe loc!.
Șarpele se-oprește și înmărmurește,
Neputând să-L vadă, neputând să șadă.
Bate-ncet din coadă. Parcă se înnoadă,
Parcă se deznoadă.. Apoi, zdup! grămadă
Drept sub o cireadă păgubaș de pradă.
Iar toți cei din șură stau și tac din gură
Și privesc amarnic ieslea de comarnic
Și privesc umil tainicul Copil.
Doar abia târziu prind a îngâna
Unul altuia:
— Oare nu cumva?..
— Oare nu cumva??..
Dar steluța mea,
Mări se topea.. basmul contenea..

Cezar Popescu feat Versuri: Sorin Poclitaru - Ninsoarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

S-au dezbrăcat miresele de rochii,
Acoperind caișii din livezi
Și nu li se mai văd de sub zăpezi
Nici buzele, nici crengile, nici ochii.
Sub fulgii albi și migălos ciopliți,
E liniște ca de-nceput de lume;
Pe-aripi de sturz lumina lasă urme
Și pași de inorogi îndrăgostiți.
Ref. : Zăpada, ca o pasăre nătângă,
Adoarme ostenită de mult zbor,
Ca niște lacrimi strânse într-un nor
Și date unui înger să le plângă. [Bis.
Stau florile de gheață pe ferești
Ca niște lupi pândind lumina sură,
Mi-a înghețat sărutul tău pe gură
Și-a nins, iubito, alb, ca în povești.
A nins pe lumea noastră și pe tâmplă,
Cu fulgi bătrâni, rotunzi și așezați,
Pe pașii noștri parcă speriați
De dragostea ce astăzi ni se-ntâmplă.
Ref. :….. [bis

The Mosh feat Bogdan Ioan - Poveste De Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

A mai trecut o zi, o lună, poate chiar un an,
Câteodată mă gândesc, mai bine nu te cunoșteam.
Fac multe sacrificii ca să te impresionez,
Nu vreau să mă ard cu tine, da’ nici să te ratez.
Atâtea complicații, parcă-aș face un complot,
Îmi plac jocurile grele, iar tu joci bine de tot.
Am avut multe femei, dar acum e altceva,
Nu m-aș sătura de tine dacă-ai fi femeia mea.
Nu mai umbla cu băieți care nu te apreciază,
Se gândesc decât la s*x dar sunt o mare varză.
Se grăbesc, te-ating aiurea, tu te simți bizar,
Știu… și de asta sunt aici, ca să te repar.
Vreau să ne jucăm în zăpadă, e așa frumos afară,
Prietenul tău n-are chef, eu am în fiecare seară.
Hai să ne cunoaștem… ești curioasă? Ei, bine… eu prevăd viitorul iar al tău e lângă mine.
Bogdan Ioan:
Nu, nu, nu… ascultă numai ce îți spune sufletul. Iieeee…
Spune-mi ce-ți dorești, ce te pasionează,
Vreau să intru în viața ta, altceva nu mai contează.
Spune-mi dacă vrei să rămân acasă la noapte,
Cred că pentru tine aș renunța la toate.
Telefonu’ sună-ntruna dar mai bine îl închid,
Seara asta-i specială și nu vreau să o stric.
Imaginează-ți că pe pământ suntem doar noi doi,
Îmi plac ochii tăi, ai buzele așa de moi.
Să gustăm din vin puțin, să ne amețim puțin,
Să uităm cum ne cheamă și de unde venim.
Afara ninge așa frumos, la mine în apartament e cald,
Nu mă pot abține… vreau să te dezbrac.
Ne întindem pe covor, ne atingem așa ușor,
Hainele zboară una câte una, frate de decor.
Știu ce va urma, nu vreau să mai citesc din carte,
Cum se spune… poveste merge mai departe!
Bogdan Ioan:
Nu, nu, nu… ascultă numai ce îți spune sufletul. Iieeee…
Iarna e momentul bun, am să profit acum,
Ai afla tot ce simt.
De când te-am văzut știi că mi-ai plăcut
Și am simțit că și tu mă vrei.
Ascultă numai ce îți spune sufletul… ieee…
Nu, nu… Ascultă numai ce îți spune sufletul… ieee…

Raoul - Poveste De Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ai venit ca-n alte dăți
Albă ca o mantie
Mi-ai adus iar bucurii
De prin basme și povești.

Mai știu că îmi aduci
În ochii de copil
Mii și mii de vise albe
iarna visului meu dintâi.
Mii și mii de vise albe
iarna visului meu dintâi.

Când eram și eu copil
Și sub bradul de Crăciun
Mi-aduceai vise în brațe
Ca să știu că am fost bun.

Mai știu ce nu știam
Când fulgii bat la geam
Mii și mii de clipe albe
Mai aduc încă-un an.
Mii și mii de clipe albe
Mai aduc încă-un an.

Ai venit ca-n alte dăți
Albă ca o mantie
Mi-ai adus iar bucuria
De prin basme și povești.

Mai știu că îmi aduci
În ochii de copil
Mii și mii de vise albe
iarna visului meu dintâi.
Mii și mii de vise albe
iarna visului meu dintâi.
Mii și mii de vise albe
iarna visului meu dintâi

Proconsul - Prima Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prima zăpadă va veni
Și nimeni nu va ști
Când se va arăta
Primul fulg de nea.
Le-am așteptat împreună la geam.
Și așteptând, când m-ai atins
Un foc în mine s-a aprins
Și atunci prima oară a nins,
În palmă un fulg ți-am prins.
Și-am înțeles că-i un mister
Cum cade dragoste din cer.
Prima zăpadă în suflet mi te-a adus
Odată cu ea, toată dragostea în noi s-a strâns
Prima zăpadă de atunci nu s-a mai topit
Noi ne-am ascuns și zăpada ne-a adăpostit.
Din flori de gheață am ridicat un castel pentru noi doi
Când vara va fi în toi va fi iarna pentru noi
Ne vom muta la Polul Nord pentru un an
Vom fi vecini cu Moș Crăciun
Și-am să-l bat la cap mereu în noaptea de Ajun
În dar să îți dau inima mea.
Când vei primi acest cadou
Va începe să ningă din nou.
Prima zăpadă în suflet mi te-a adus
Odată cu ea, toată dragostea în noi s-a strâns
Prima zăpadă de atunci nu s-a mai topit
Noi ne-am ascuns și împreună zăpada ne-a adăpostit

Fuego - Paul Surugiu - Poveste de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa I
Iubito, e-o noapte-n cuiburi de argint
Și vântul cosește,
Prin ierbi lunecând.
Mi-e sufletul un drum
Înspre o casă uitată,
Ce caldă mi-e mâna,
Și rece de-odată.

Strofa II
Mă rog cu genunchii
Pe lespezi de dor,
Să nu știu să plâng,
Să nu știu să mor.
Nu știu cum să mă zbat
În cercuri de vânt.
Eu sunt și nu sunt,
Eu sunt și nu sunt..

REFREN
Și nu știu să plâng,
La nord e târziu
Și iarna înflorește
Pe margini de râu.
Cum trec, într-o goană,
Tramvaie de ger,
Se-aprind peste lume și pier.

Strofa III
Și urmele mele
Sunt calde și dor.
Și nu știu să plâng,
Și nu știu să mor.
Mi-s ochii uitați
Pe o poartă de lemn,
Sunt mult mai singur
Și mult mai solemn
Și nu știu să plâng,
Eu nu știu să mor
Mi-s ochii uitați
Pe o poartă de dor
Și urmele mele
Sunt calde și dor,
Și nu știu să plâng,
Și nu știu să mor.

REFREN x 2
Și nu știu să plâng,
La nord e târziu
Și iarna înflorește
Pe margini de râu.
Cum trec, într-o goană,
Tramvaie de ger
Se aprind peste lume și pier.

Boris Pasternak - Întâlnire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nămeți pe-acoperișuri, cum iernii îi stă bine!
Ies să mai fac mișcare și-n ușă dau de tine.
Ești fără pălărie și, Doamne, n-ai galoși!
Ai strâns în mâini zăpada, frămânți un cocoloș.
Copacii lângă garduri sunt supți de zări și beznă,
Ești emoționată, cu fulgi, inel, în gleznă.
Baticu-i plin de apă, din mâneci parcă-ți plouă,
În părul-ți se-nfiripă cinci picături de rouă.
Bălaie, o șuviță îți luminează chipul,
Mijlocul, pardesiul și mâna și baticul.
Ți-i jilavă, pe gene, zăpada ca un fum,
Mi-apari dintr-o bucată, când te privesc acum.
Cin’ te-a purtat prin mine, prin suflet, în ocoale,
Asa ca pe-o bucată de fier cu miezul moale?
În sufletu-mi, de-a pururi, tu o să-nsemni femeie.
Ca lumea-i rea, îmi pasă foarte puțin, de-aceea.
Se dedublează noaptea din acel timp sfârșit,
Rămăseseră doar bârfe, dar noi, noi am murit?