poveste copii – Versuri.pro

Dj Sebi - Ali Baba

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

A fost odată știm cu toții
Ali Baba și 40 de hoți
Noi știm cu toții povestea lor
Povestea lor a hoților (X4)
Ali, ali, ali-Baba
Noi știm cu toții povestea ta
Ali, ali, ali-Baba
Noi știm cu toții așa (X2)

Sesam deschide-te
Sesam deschide-te
Sesam închide-te
Sesam închide-te

Sesam era cuvântul tău
Cu care tu mă fermecai mereu
Și prin bunătatea ta
Ne-am cunoscut și noi așa (X2)

Sesam deschide-te
Sesam deschide-te
Sesam închide-te
Sesam închide-te

A fost odată știm cu toții
Ali Baba și 40 de hoți
Noi știm cu toții povestea lor
Povestea lor a hoților (X2)
Ali, ali, ali-Baba
Noi știm cu toții povestea ta
Ali, ali, ali-Baba
Noi știm cu toții așa (X2)

Sesam deschide-te
Sesam deschide-te
Sesam închide-te
Sesam închide-te

Maria Butaciu - Povestea Puiului de Cerb

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A fost odată-ntr-o pădure
Un moș bătrân cu baba lui
Trăiau săraci ca vai de lume
În adâncimea codrului,
Moșneagul nu mai vrea nimica,
El numai moartea și-o dorea,
Dar baba ar fi vrut să aibă
Un suflet tânăr lângă ea.
– Să fie un copil cuminte,
Un suflet tânăr asta voi,
C-aș vrea și eu s-aud cum suflă
Și-o altă viață lângă noi.
Așa oftă sărmana babă,
Dar moșul nu mai vrea nimic:
– Ce-mi trebuie-o grijă nouă,
Sunt prea bătrân și prea calic.
Dar cerul s-a-ndurat de babă
Și-un pui de cerb i-a dăruit,
Un pui de cerb cu stea în frunte
Fugit din codru și rănit,
L-a sărutat pe frunte moșul,
Miloasa babă l-a spălat,
L-au îngrijit cu grijă mare
Și cerbul mi s-a vindecat.
Dar într-o zi, trecând pe-acolo
Feciorul unui împărat
Cu cete de curteni cu arcul
Și cu ogarii la vânat:
– Dă-mi mie cerbul tău, bătrâne,
Că-ți dau pe el tot ce dorești!
– Nu, nu pot, de mi-ai da
Pe dânsul comorile împărătești!
– Te duc la curtea mea, moșgene,
Cu baba ta vă fac boieri,
Dă-mi cerbul tău cu stea în frunte
Și-ți dau și cinste și averi!
– Nu-mi trebuie averi, nici cinste,
Sunt prea bătrân să le primesc,
Dar dacă vrea să vină cerbul
Eu bucuros ți-l dăruiesc.
Atunci minune fără seamăn
Și-ntreaga lume ce văzu,
Văzu cum cerbul da din coarne
De parc-ar zice: „Nu vreau, nu
Voi să vin la curtea voastră!”.
Deodată cerbul a grăit:
– Tu mă dorești ca pe-o podoabă,
Ei sufletul mi l-au voit,
Tu m-ai rănit la vânătoare,
Ei rănile mi-au vindecat
Și în onoarea curții tale
M-aș simte tare-ncătușat,
La curtea ta aș fi o fiară,
O jucărie pentru toți,
În viața lor sunt o lumină
Pe care tu n-ai s-o cunoști.
Plecă pe gânduri vânătorul
Și se gândi că nu-i de-ajuns
Vașnic să fii temut și tare,
De măreția ta pătruns,
Mai trebuie să ai și-un suflet
Cinstit și blând, și iertător
De vrei să fii iubit de oameni
Și de podoaba codrilor.

Constanţa Buzea - Un Nas de Copil

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Povestea începe la prânz
Sau ține din zori până-n seară:
Un nas de copil mi s-a plâns
Că duce doi saci cu povară.
Și n-are măgari ca să-i care,
Căci ei duc samarul cu sare,
Și n-are nici boi ca să-i ducă,
Sunt boii în luncă, la muncă.
Și n-are nici cai ca să-i poarte,
Sunt caii-n câmpie, departe,
Și n-are trăsură să-i plimbe,
Nici alt nas cu care să-i schimbe.
Povestea aceasta prea tristă
Sfârșește precis în batistă.

Constanţa Buzea - Mărunțica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dragi copii, fetița este
Mărunțica din poveste.
Poți să-i zici, poți să nu-i zici,
Tot i-e milă de pisici.
Că se miorlăie și-i cer
Mâncărică cu piper.
Mărunțica le promite
Lapte dulce și clătite.
Ele tac, mai fac un pas,
Le trag șoarecii de nas.

Constanţa Buzea - Piticii Din Pădure

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Piticii din pădure
Au case în ciuperci,
Mănâncă fragi şi mure
Şi-ncalecă pe melci.

Piticii nu ştiu carte,
Nu ştiu nici poezii,
Şi melcii-i duc departe,
În lungi călătorii.

Îi urcă în copacii
Cu coajă şi frunziş,
Şi ochii lor, săracii,
Se uită în cruciş.

Şi melcii-i duc la şcoală
La şcoala de pitici,
În zori de zi îi scoală
Ceasornicul arici.

Ariciul are ace
Mai multe ca un ceas
Şi le dă bobârnace
Piticilor în nas.

Cantece pentru copii - Șoricelul Dominic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Șoricelul Dominic
De statură foarte mic
Într-o zi s-a deghizat
Și în stup s-a furișat
Șoricelul Dominic.
S-a îmbrăcat ca o albină
Luând postul de regină
Căra mierea din stive
Ducând-o la șoricei
Șoricelul Dominic.
Dar văzând ce șiretlic
Face domnul Dominic
Regina l-a obligat
Să rămână deghizat
Șoricelul Dominic.
Și muncea ca o albină
Toată ziua în grădină
Iar de-atunci s-a învățat
Că mierea nu-i de furat
Șoricelul Dominic

Elena Farago - Cățelușul Șchiop

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Cățelușul șchiop
Eu am numai trei picioare,
Și de-abia mă mișc: top, top,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Și mă cheamă „cuciu șchiop”.
Frații mei ceilalți se joacă
Cu copiii toți, dar eu
Nu pot alerga ca dânșii,
Că sunt șchiop și cad mereu!
Și stau singur toată ziua
Și plâng mult când mă gândesc
Că tot șchiop voi fi de-acuma
Și tot trist am să trăiesc.
Și când mă gândesc ce bine
M-aș juca și eu acum,
Și-aș lătra și eu din poartă
La copiii de pe drum!..
Cât sunt de frumoși copiii
Cei cuminți, și cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânșii,
Să mă joc și să-i ascult!
Dar copiii răi la suflet
Sunt urâți, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Și nu-i pot iubi defel..
M-a lovit din răutate
Cu o piatră în picior,
Și-am zăcut, și-am plâns atâta,
De credeam că am să mor..
Acum vine și-mi dă zahăr
Și ar vrea să-mi fie bun,
Și-aș putea să-l mușc odată
De picior, să mă răzbun,
Dar îl las așa, să vadă
Răul, că un biet cățel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.

Elena Farago - Sfatul Degetelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Spune degetul cel mare
Către-arătător,
Spune degetul cel mare
– N-am fărâmă de mâncare,
Frate-arătător!.
Spune, către mijlociul,
Cel arătător,
Spune-arătătorul: – Frate,
Nu mai sunt deloc bucate,
Și de foame mor!.
Se apleacă mijlociul
Către inelar,
Și îi spune-atâta numai:
– Ce e de făcut acuma,
Frate inelar?.
Leneș cată inelarul
Către ei, și-apoi,
Cam în silă, le răspunde:
– Ce să faci când nu-i de unde?
Vom răbda și noi!..
Prinde atunci cel mic să strige
Mai isteț ca ei:
– Ce tot plângem și ne frângem?
Hai la muncă să ne strângem
Toți uniți, că nu rămâne
Niciodată fără pâine
Cel ce vrea să și-o câștige,
Frățiorii mei!.

Isidora Mângâță - Scufița Cea Modernă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Dacă ați citit povestea, atunci mă cunoașteți
În pădure la bunica adesea mergeam
În coșulețe aveam de toate
Și întotdeauna fiara rea o ocoleam.
Vai, iată lupul vrea să mă mănânce
Dar n-a văzut probabil bodyguardul meu
Eu sunt Scufița Roșie și mică
Dacă lupul mă mănâncă, o să fie rău.
În pădurea de altădată eu mergeam cu frică
Acum este defrișată și e vai de ea
Lupul se împiedică de toate
Și nu mai știu unde stă bunica mea, nu știu.
Vai, iată lupul vrea să mă mănânce
Dar n-a văzut probabil bodyguardul meu
Eu sunt Scufița Roșie și mică
Dacă lupul mă mănâncă, o să fie rău.
De mult nu mai duc mâncare bunicii în pădure
Au ținut morțiș să vină la ora să stea
Lupul mănâncă numai fructe
Și, culmea, nu-i mai place de bunica mea, nu.
Vai, iată lupul vrea să mă mănânce
Dar n-a văzut probabil bodyguardul meu
Eu sunt Scufița Roșie și mică
Dacă lupul mă mănâncă, o să fie rău.
Lupul, bunica, eu și vânătorul
Vrem să schimbăm scenariul că ne-am săturat
Și-om da vestea cu calculatorul
Căci noi în pas cu vremurile ne-am modernizat.
Scufi

Ion Creanga feat Nicu - Ursul Păcălit de Vulpe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Era odată o vulpe vicleană, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte întreagă după hrană și nu găsise nicăieri. Făcându-se ziua albă, vulpea ieși la marginea drumului și se culcă sub o tufă, gândindu-se ce să mai facă, ca să poată găsi ceva de mâncare.
Șezând vulpea cu botul întins pe labele dinainte, îi vine miros de pește. Atunci ea ridică puțin capul și uitându-se la vale, în lungul drumului, zărește venind un car tras de doi boi.
– „Bun!” gândi vulpea. Iaca hrana ce-o așteptam eu. Și îndată iese de sub tufă și se lungește în mijlocul drumului, ca și cum ar fi moartă.
Carul, apropiindu-se de vulpe, țăranul ce mâna boii o vede și crezând că-i moartă cu adevărat, strigă la boi: „Aho! Aho!” Boii se opresc. Țăranul vine spre vulpe, se uită la ea de aproape, și văzând-o că nici nu suflă, zice: „Bre, da cum naiba a murit vulpea asta aici?! Tii!.. ce frumoasă cațaveică am să fac nevestei mele din blana istui vulpoi”. Zicând așa, apucă vulpea de după cap și trântind-o până la car, se opintește și-o aruncă deasupra peștelui. Apoi strigă la boi: „Hăis! Joian, cea! Bourean”. Boii pornesc.
Țăranul mergea pe lângă boi și-i tot îndemna să meargă mai iute ca să ajungă degrabă acasă și să ieie pielea vulpii.
Însă cum au pornit boii, vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. Țăranul mâna, carul scârțâia și peștele din car cădea.
După ce hoața de vulpe a aruncat o mulțime de pește pe drum, biniii.. șor! sare și ea din car, și cu mare grabă, începe a strânge peștele de pe drum. După ce l-a strâns grămadă, îl ie, îl duce la vizuina sa și începe a mânca, că taaa.. re-i mai era foame.
Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.
– „Bună masa, cumătră! Tiii! da ce mai de pește ai! Dă-mi și mie că taaa.. re mi-i poftă!”
– „Ia mai pune-ți pofta-n cui, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Dacă ți-i așa de poftă, du-te și-ți moaie coada-n baltă, ca mine, și-i avea pește să mănânci.”
– „Învață-mă, te rog, cumătră, că eu nu știu cum se prinde peștele.”
Atunci vulpea rânji dinții și zise:
– „Alei, cumătre! da nu știi că nevoia te duce pe unde nu ți-e voia și te învață ce nici nu gândești? Ascultă, cumătre: vrei să mănânci pește? Du-te disară la băltoaga cea din marginea pădurii, vâră-ți coada în apă și stai pe loc, fără să te miști, până despre ziuă; atunci smuncește vârtos spre mal, și ai să scoți o mulțime de pește; poate îndoit și întreit decât am scos eu.”
Ursul ne mai zicând nici o vorbă, alergă-n fuga mare la băltoaga din marginea pădurii, și-și vâră în apă toată coada!..
În acea noapte începuse a bate un vânt rece, de îngheța limba-n gură și chiar cenușa de sub foc. Îngheța zdravăn și apa din băltoagă, și prinde coada ursului, ca într-un clește. De la o vreme, ursul ne mai putând de durerea cozii și de frig, smuncește odată din toată puterea. Și sărmanul urs! în loc să scoată pește, rămâne făr de coadă!
Începe el acum a mormăi cumplit, și-a sări în sus de durere. Și-nciudat pe vulpe că l-a amăgit, se duce s-o ucidă în bătaie. Dar șireata vulpe știe cum să se ferească de mânia ursului. Ea ieșise din vizuine și se vârâse în scorbura unui copac din apropiere; și când văzu pe urs că vine far de coadă, începu a striga:
– „Hei, cumătre! Dar ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom, și-ai vrut să nu mai rămână pești în baltă?”
Ursul, auzind că încă-l mai ia și-n râs, se înciudează și mai tare, și se repede iute spre copac; dar gura scorburii fiind strâmtă, ursul nu poate să încapă înăuntru. Atunci el caută o creangă cu cârlig și începe a cotrobăi prin scorbură, ca să scoată vulpea afară, și să-i deie de cheltuială.. Dar când apuca ursul de piciorul vulpii, ea striga: „Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă, că tragi de copac”.. Iar când anina cârligul de copac, striga: „Văleu, cumătre! nu trage, că-mi rupi piciorul!”
În zadar s-a năcăjit ursul, de-i curgeau sudorile, că tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.
Și iaca așa, a rămas ursul păcălit de vulpe!