poteci alunecoase

Eşti doar o frunză neajutoratăPurtată prin curenţii unui râu,Lovită, zdrenţuită, resemnată,Târâtă în al valului desfrâu.Tânjeşti, privind spre mal, spre acalmie,Să ieşi întreagă din acest tumult,Să intri-n lumea ta, să fii iar vie,De s-ar putea, cum ai mai fost demult.Când ai căzut, în vântul cel de toamnă,Lovindu-te de ramurile reci,Ai ascultat doar gândul ce te-ndeamnăSă te … Citește mai mult