poștaș – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Poștașul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O viață-ntreagă, biet poștaș,
Ducând scrisorile-n oraș,
Zâmbea la toți, zâmbea amar,
C-o mână peste-un buzunar.
Era un gest mărunt, un tic
Și nimeni nu-i zicea nimic
Atunci când tot cu ea dădea
Ziare, pensii.. ce avea.
Trecut-au ani. L-am întâlnit
În mers domol, îmbătrânit,
Cărându-și zâmbetul amar
Și mâna înspre buzunar.
„Ce ții acolo?” -am întrebat.
El mă privea puțin mirat,
Dar mi-a răspuns: „Aici am eu
Scrisoarea către Dumnezeu.”.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Eterna căutare”)

Gabi Lunca - O Măicuță Singurea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O măicuță singurea
Își ascunde lacrima,
Că de când poștașu-așteaptă
A prins rădăcini în poartă,
Stă în poartă măicuța
Și în gând își zice-așa.
„Măi poștașule, om bun,
Mă uit iar cum treci pe drum,
Treci grăbit, nu te oprești,
Căsuța mi-o ocolești,
Tu la toți le duci scrisori,
Dar pe mine mă-nconjori.
Spune, bunule poștaș,
N-ai pierdut niciun răvaș,
Oare chiar n-ai, n-ai nimic
De la băiatul cel mic
Poate măcar vreo scrisoare
De la fata cea mai mare?.
Dragii mamii, viața-i mare
Și nu-ncape-ntr-o scrisoare,
Eu nu vreau prea mult să-mi scriți,
Vreau să știu cum mai trăiți,
Scrieți-mi de sănătate
Că-i mai bună decât toate!”

Mircea Micu - Așteptare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A cules mama dovlecii,
Morcovii i-a îngropat
Iarna ca o cloșcă albă
Se înfoaie peste sat.
Iepuri mișună-n grădină
Printre verze ce-au albit
Scade ziua, crește noaptea
Și poștașul n-a venit.
O să vină sigur mâine.
Oh! Bețivul de poștaș.
Poartă-n geanta lui de piele
Vești din marele oraș.
Cade noaptea, mama coase
La dantela de bumbac
Ochii ei ca două stele
Picură în vârf de ac.
Umblă iepuri în grădină,
Verzele s-au ofilit,
Iese mama și se uită,
Dar poștașul n-a venit.
Poate c-a uitat la crâșmă
Veștile de la oraș,
Poate că l-a mâncat lupul
Pe bețivul de poștaș…

Gabi Lunca - O Măicuță Singurea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O măicuță singurea
Își ascunde lacrima
Au, au, au, inimioara mea
Că de când poștaș mă-așteaptă
A prins rădăcini în poartă
Au, au, au, inimioara mea
Stă în poartă măicuța -x2
Și în gând îmi zice-așa -x2
>>>
Mai poștaș, om bun
Mă uit iar cum treci pe drum
Au, au, au, inimioara mea
Treci grăbit, nu te oprești
Căsuța mi-o ocolești
Tu la toți le duci scrisori
Dar pe mine mă-nconjori
Spune, bunule poștaș
N-ai pierdut niciun răvaș?
Au, au, au, inimioara mea
Oare chiar nu ai nimic
De la băiatul mai mic?
Au, au, au, inimioara mea
Poate măcar o scrisoare
De la fata cea mai mare
Dragii mamii, viața-i mare
Și nu-n cape într-o scrisoare
Au, au, au, inimioara mea
Eu nu vreau prea mult să-mi scrieți
Vreau să știu cum mai trăiți
Au, au, au, inimioara mea
Scrieți-mi de sănătate -x2
Că-i mai bună decât toate -x2

Alternosfera - Poștaș

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Nimeni nu mă caută să știi
Chiar și tu la mine nu mai vii
Diagnoza noastră – Amnezii.
Poate tu nu ai observat
Timpul ca nisipul s-a spălat
Nu lăsa uitat tot ce-ai uitat.
În scrisoarea mea din poezii
Vei citi că viu sunt printre vii
Încă nume-n piatra n-am purtat.
Rătăcind tăceri îmi e pe plac
Să privesc la cer neîncetat
Când soarele noptează merg în pat.
Ies în stradă calc noaptea
Din mâini scrisorile-mi cad
În pumni am degete strânse.
În toate ușile bat
Deschideți poarta poștașul de voi n-a uitat
Eu îți caut fereastra în care m-ai așteptat

Bancuri - Surdo-Muții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Un poștaș vine la o casă de surdo-muți (Surdo-muții primind o scrisoare). Poștașul o vede pe femeie la geam cu o mână-n p*zdă și una pe covor și pe bărbat cu o mână ținându-se de p**ă și cu una în acvariu. Speriat, omul se duce la vecini și le zice:
– Dom’le, uite, la familia Surdo-Mutescu e destinată o scrisoare, da’ eu am văzut-o pe femeie… și așa mai departe. La care omul zice:
– Dom’le, sunt surdo-muți. Femeia îi zicea bărbatului: ÎN P*ZDA MĂ-TII SPALĂ COVORUL! Iar bărbatul i-a răspuns: SUGE P**A CĂ DAU LA PEȘTI!