portret uitat

În nemișcareVag îngânduratăNumai poteca pe care staiAlunecă departe.Și te trezești în bătaia de razeCum te-ai izbi deodatăDe marmora AfroditeiFrumoasa cea fără de brațe.Sunt împăcateSubțirimile toateCuvântul și gândul.Oasele tale încapÎn două trestii de lacPe care le scutură vântul.