Ștefan Octavian Iosif – Pomul Fermecat
Sunt nopți când mă asemuiCu fiul de-mpărat,Ce străjuia sub pomulCu merele de aur;Ca el veghez (când noapteaCe-n juru-mi s-a lăsatTăcută și târzie-i)Sub pomul fermecat,Ce poartă-al fantezieiNeprețuit tezaur…Sunt visurile meleCe noaptea îmi răsarMai vii decât atunceaCând în odaie-i soare;Și eu mă lupt cu somnul,Gonindu-l în zadar,Întind spre ele mâna,Cu râvnă-adâncă, darMă-nvinge-n veci stăpânaPutere-adormitoare…A doua zi, când … Citește mai mult