Dan Rotaru – Poligonul Iubirii
Simt cum cuvântul mi-arde gura,când, în absență, te rostesc,de parcă-ai fi chiar băuturaacelor ce, iubind, postesc.Te faci, cu vremea, amintire.Îți știu și viața pe de rost,ca și cum eu ți-aș fi zidire,iar tu, cădere mi-ai fi fost.Încă o oră și-ncă unamai trec din timpul nepermisce ne va fi întotdeaunaun poligon marcat cu vis.