poezie underground – Versuri.pro

Carla's Dreams - Poetic și Murdar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Poetic și murdar.
Fără tactici complicate, fără școală de PR.
Răsucesc chiștoace la ultimul fum,
Ating cu palma pământul, el mă va primi oricum.
Nu poți părăsi răscrucea, tre’ s-alegi un drum,
Dar iar și iar te-nvârte viața ca pe un nebun.
Tu nu ești nici măcar fum și scrum.
Ești un nume absolut necunoscut pe un album.
Poetic și murdar.
Noi nu facem complimente, noi doar observăm calități certe.
Sceptici ca un bici de țăran la minuni,
Nu pentru că atei, dar pentru că minciuni.
Doar cartea închisă își păstrează harul,
Cartea deschisă des doar oferă darul de acces
La cunoștințe reci. Auzi?
Noi nu muream de foame – noi sărbătoream în beci!
Poetic și murdar.
Cum au dispărut casetele și tu ai să dispari.
Când a dispărut vinylul tu nici nu erai în plan să apari,
Așa că dacă-i vorba de scandal – sari!
Dar nu sări din prostie, ori din gelozie,
Ori din ce-o fi mama lui să fie.
Tu sari pentru principii tari.
Nu te-nțeleg copiii?
Las’ c-o s’ te-nțeleagă atunci când o să crească mari.
Poetici și murdari.
Ei sunt copii tăi și clar îți par atât de bizari.
Și tu nu înțelegi ce ei spun.
I-ai educa altfel, dac-ai ști de pe acum.
Poetic și murdar.
E procesul vieții care-ți dă moartea-n dar, dar
Poți fi sigur – te naști și mori singur.
Da? Da.
Poeții murdari dispar. Da? Da.
Profeții cu har dispar. Da? Da.
Tu, frate, mai toarn-un pahar. Da, da.
Poeții murdari dispar. Da. Da.
Poeții curați rămân vii și scriu în zadar
Poezii ce sunt concepute doar pentru tipar.
Compară acum în minte, auzi? Compară acum în minte
Greutatea cărții cu a unui ziar.
Murdăria e bogăție, trebuie să fii murdar
Ca să treci de sine, sinele tău e îmbrăcat în alb.
E îmbrăcat în alb nu pentru că e curat
Ci pentru că nu e colorat. Încă.
Murdăria e culoare.
E prețul de pod.
E calea spre zare.
E miezul din sămânța ce dă naștere la iarba ce răsare
Sub soarele sub care totul naște și totul moare.
Așadar, dispar și poeții murdari..
Poeții murdari dispar. Da? Da.
Profeții cu har dispar. Da? Da.
Tu, frate, mai toarn-un pahar. Da, da.
Poeții murdari dispar. Da. Da.
Lume, lume.. Tu nu-mi ești soră!
Știu prea mulți tați, atâția tați ce ți-au dat fii.
Tu te-ai căsătorit cu toți furându-i dintre cei vii.
Deci, ești cea mai proastă noră!
Îndrăgostită ești de piesele minore
Nu pentru că le înțelegi ci pentru că tu ești minoră.
Atâtea mii de ani și-aceleași scoruri.
Nu-ți pasă de învingători, tu trebuie să-ți păstrezi noroiul.
Dar eu îți mulțumesc oricum pentru că le dai voie
Și-i murdărești numai pe cei ce sincer au nevoie.
Ironic e că printre ei au fost prea mulți îndrăgostiți de tine.
Da? Da.
Poeții murdari dispar. Da? Da.
Profeții cu har dispar. Da? Da.
Tu, frate, mai toarn-un pahar. Da, da.
Poeții murdari dispar. Da. Da.

Leo Butnaru - Pe Volumul Poeții Undergroundului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

– Și în genere
țineți-vă limba după dinți!
– E prea târziu..
– Ce ai în vedere?
– Am în vedere că nu mai am dinți –
mi i-ai dezbătut tu
curvă de putere sovietică ce ești
astfel că
nu-mi pot ține limba după dinți
spunându-ți precum ți-am spus
curvă de putere sovietică ce ești tu..

Nord - Nicăieri Nu-i Ca Acasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Asta nu e muzica străzii
E muzica arterelor mele, apocalipsa terrelor mele
Are scenariu prost de telenovele
Schimbă-mă canalul că-mi bag inima-n ele, ioooouu
La care-un miliard de gagici
Îmi dau drumu’ la mână și se-ntind după telecomandă
Un miliard de galaxii
Se răsucesc în mormântul lui Henri Coandă
Toți norii stau la apartament, sunt turbulențe afară și-năuntru aparent
Îmi zbor creierii că nu și-au cumpărat bilet
Și rămân singur în Lasă, la un film japonez, cineva să-mi traducă
Cred că viața de după n-are subtitrări încă
Da’ și dacă mă supăr fac cerului să i se rupă apa sfântă
Că dacă somnul rațiunii naște monștri
Alcoolica mamă natură a născut ostiri
Uite de-aia scuip și calc pe toți proștii
Uite de-aia scuip asfalt și o știi
Uite foaia mea are dublu sens, un orizont și niciun început
Pe margine sunt victime colaterale ale coliziunilor de idei de neconceput
Eu le nasc in vitro
Am ochii mici și triști ca ai lui Stewart Little
Tu zici că sunt așa de la sticlă, eu zic că
Sufletul meu are geamuri fumurii
Hai da-te jos și împinge cu mine până ajungem acolo
Și dacă trecem de lună nu-i problemă, ne oprim pe soare să-i cerem benzină lu’ Apollo
Ai un foc.
Tre’ să reții
Poa’ să-ți placă băieții, tot nu te iubesc cu poeții
Nu mă plac rapperii, ei nu-i nimic că mă plac pereții
Și mi-am adus acuarelele cu mine
Panzele mele-s cu o latură moară, uite ba un poligon deschis
Aduceți arme, aduceți măști
Ai o sută de punți, dacă mă nimerești în cap
În gândurile astea care nu-mi dau pace, dendritele mele sunt alge
De ți-e și silă să-noți prin ele
Ultima redută eu zic că-s primele
Râdem, glumim, da’ troleu’ ăsta nu prea-ntoarce la capăt
Ieși pe geam sau bate șoferul, vorba e că cine poate scapă
Cine vrea sapă în gândurile astea grele ca un capac de coșciug
Da’ cine bea apă când toți marinarii-s beți și corăbiile n-ajung
Mușc buza prăpastiei, se supără și-mi dă o palmă de pământ
Mă-ntorc cu o lopată și un sac, hai să vedem cine are ultimu’ cuvânt, fa’
Ardem dexuri cum ardem dresuri, marea răscoală din 2008
E ca și cum aș avea singurul magazin de ochelari pe o planetă de miopi
Pixul meu, această omidă, să mor dacă te mint frate
În cuvintele nemuritoare ale lu’ Puya, fiecare lucru rău e bunătate