poezie lirica – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Sonetul I

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Și-un pom crescu. O, pură depășire!
O, cântă-Orfeu! O, în auz pom mare!
Totu-a tăcut. Dar chiar în amuțire,
fu început și semn și transformare.
Și s-au iscat din liniște-animale,
din codrul clar, de cuib, culcuș, desprins;
și nu din vicleșug sau spaimă-au prins
să fie-n ele-atâta de domoale,
ci din auz… Glas, răgete pustii
părură mici în inimi. Și-unde doar
colibă fu, mai ieri, spre a primi
aceasta, loc de pofte-ntunecat,
cu o intrare-ai cărei stâlpi tresar –
un templu în auz tu le-ai creat.

Eugenio Montale - Motete II (15)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Papura ce-și jupoaie
cu moliciune roșul
flabel în primăvară;
cărarea-n șanț, pe-o neagră
învâlvorare, zbor de libelule;
și câinele-ostenit ce-ajunge acasă
cu legătura-n bot,
astăzi nu le pot recunoaște;
dar până unde vâlvătaia-și duce
văpaia, norul se petrece, peste
pupilele departe-acuma, strălucește
dar împletirea de lumini în cruce.

René Char - Împărțire Formală - XXXIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În decursul acțiunii sale prin ținuturile defrișate ale universalității Verbului, poetul integru, avid, impresionabil și cutezător, se va feri să simpatizeze cu faptele care alimentează miracolul libertății în poezie, adică al înțelegerii în viață.
René Char – „Cele mai frumoase poezii”

Tadeusz Rożewicz - Poetica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I.
Curat e cântecul
poetului
care slujește
o cauză dreaptă.
El ocolește cimitirele
de vorbe și de icoane
Respinge recuzitele școlilor
palpează inima și lucrurile
scrie versuri simple.
Se prăbușesc vorbele
din care lipsește dragostea
căci fără ea cântecul nostru
e ca zumzetul insectelor
ca vopseaua fructelor de ceară
ca sunetul tablei de alamă
ca strigătele unui bețivan
ca tăcerea lucrurilor.
Cântecul fără dragoste
e mort
lumea îi întoarce spatele
indiferentă și aspră.

II.
Credeam
că vorbele sunt ușoare
ca un fulg
strălucitoare ca mătasea
rotunde ca genunchii fetelor
fără de grijă ca glasul păsărilor
credeam că vin
ascultătoare
la fiecare chemare
că se pot compune din ele tablouri
a căror multitudine de sensuri
ascund în ele bogăția.