poezie dragoste – Versuri.pro

Spiridon Popescu - Iubita Poetului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ea nu îi spune niciodată „te iubesc”,
Nu-l mângâie și nu-l sărută niciodată –
Dragostea ei față de el reiese din faptul
Că, atunci când el se află la masa de scris,
Ea aruncă zăpadă pe penița stiloului
Care devine incandescentă.

Charles Baudelaire - Moartea Amanților

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vom avea largi paturi cu miresme-ușoare
Și niște sofale-adânci ca un mormânt,
Iar pe etajere vor fi flori bizare
Pe sub mai frumoase ceruri învăscând.
Folosindu-și spornic ultima dogoare
Inimile noastre or să ardă blând.
Reflectându-și focu-n spiritele care,
Două oglinzi, cu totul gemene își sunt.
Într-o seară albastră și trandafirie
Vom schimba un fulger unic, ce-o să fie
Ca o suspinare grea de bun rămas.
Până ce un Înger, ușa dând deoparte,
Va veni să-nvie, cu ferice-obraz,
Palidele-oglinde, flăcările moarte.

Christian W Schenk - Rondelul Dragostei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cât te iubesc, numai eu știu
Și Dumnezeu poate mai știe;
Tu ești întreaga avuție
Ce înflorește-ntr-un pustiu.
Sub cerul nostru argintiu
Îmi spune luna argintie:
– Cât te iubesc, numai eu știu
Și Dumnezeu poate mai știe!.
În mâinile-mi bătrâneți țiu
Floarea iubirii, încă vie,
Numai a mea și numai mie
Scrie pe-un pergament frotiu:.
– Cât te iubesc, numai eu știu!

Cristian Neacsu - Clipocit În Alambic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zi de dragoste cu zori de nea,
se așterne spre tine-n inima mea
Gânduri cu flori ce colindă o lume,
se aștern parcă anume
Gânduri spre tine ce-mi vin înapoi,
și simțim totul.. noi doi.
Fulger de cânt zici că-i un descânt,
fulger din tine ce fuge la mine
Ziua iubirii se așterne,
moale și dragă și veselă alene.
Zi de iubire pe gânduri de flori,
flori cu descântec de taină în zori
Mici petale de suflet ce zboară-ntre noi..
Gânduri exotice îmi trimiți inefabil,
crocodili și rechini ce zboară palpabil
Inevitabil inima-mi strânge,
dorul naște suspine și plânge.
Draci răsfățați de gânduri rebele,
zboară și duc numai ele
Vin înapoi și se rușinează,
deja dragostea nu se jenează
Cad răpuse-n ibric de-un zgomot mic,
mic clipocit din alambic
Alambic fermecat, de tine creat,
îl aud și e descântat.
Iele păgâne zboară vioi,
alambicul e din noi doi
Zâmbesc amuzate de-un mic clipocit,
râu de iubire neadormit
Gândul cu flori și-un mic alambic,
zboară-ntre noi alb și zăpăcit…

Camil Baltazar - Lied de Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tu n-ai parfume-mbătătoare
Să lase dire-n urma ta,
Ci răspândești suava boare
A omeniei, – ca o za.
Abia simțit, te împresoară.
Ochii șăgalnici și serioși,
Au strălucire și ardoare,
Sunt și senini, sunt și umbroși.
Cum te încrezi deplin în oameni,
Arzând în freamătul simțirii,
Ești, mladă albă între semeni,
O-ntruchipare a iubirii.
Dă-mi ochii tăi, mușcatei gemeni,
Icoană vie-a dăruirii

Daniel Vişan-Dimitriu - Scântei În Noapte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Era o seară cum puține-au fost
pe lacul ce, sub sălcii, picotea,
iar noi, îndrăgostiți, voiam ceva
cu care să-ntregim amorul nost’.
Ce stele? Ce luceferi? – doar scântei
puteai vedea sclipind pe apa lui
ieșind albastre, uneori.. verzui,
din ochii noștri –mai ales ai mei! –.
Trăgeam la vâsle iute, covârșit
de nerăbdarea unui sentiment
ce depășise pragul transcendent,
căci eu, pe vremea-ceea, te-am iubit.
Chiar lacul liniștit simțea ceva,
când barca noastră, -n fine, s-a oprit,
și a uitat și somn, și picotit,
când tot ne legăna … ne legăna….
Daniel Vișan-Dimitriu
(26 iul. 2015, Vol.”Chipul iubirii”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Vis Împlinit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În seara-n care te-am zărit,
Un aer cu miresme noi
Urca spre cerul dintre ploi,
De-albastrul său ademenit.
Se-ntuneca, deja, iar eu,
Simțeam în el parfum de flori
Plutind spre norii călători
Odată cu suspinul meu.
L-ai auzit și te-ai oprit,
Iar ochii tăi mi-au spus ceva
Prin strălucirea ce-a șoptit:
Te recunosc, iubirea mea,
Aștept demult sosirea ta,
Și, iată: visul s-a-mplinit.

Daniel Vişan-Dimitriu - Trandafirii De Foc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îți doreai trandafirii din sufletul meu,
Cu petale de foc și arome de dor,
Nevăzut și intens, cu iubirea trofeu
Obținut în apusuri de timp arzător.

Când ți-am dat un buchet, m-ai privit îndelung
Și-n priviri am simțit un fior de sfârșit,
Al intenselor rugi pe un drum mult prea lung,
Măsurat în dorințe sub cer adormit.

L-ai luat și, la piept, în tăcere l-ai strâns,
Iar din ochi, strălucind, a căzut ca o stea
Doar o lacrimă, una – finalul de plâns
Și-nceput bucuriei din ce va urma.

Din petale de jar, s-au născut primăveri
Cum n-au fost, cum le-ai vrut, cum le vrei și le ai
Pe un drum unde-acum trandafirii de ieri
Au petale carmin și arome de Rai.

Daniel Vişan-Dimitriu - Misterul Din Eter

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Erau născuți ca suflete lumină,
cum rar se mai găsesc pe-acest pământ,
făcuți să se-ntâlnească prin cuvânt
în nopțile când liniștea-i deplină.
Au rătăcit prin timpuri netrecute
de niciun muritor sau zeu străvechi,
de suflete stinghere sau perechi,
în gânduri rătăcite ori pierdute.
Povestea întâlnirii e-un mister
ascuns prin ape, sub pământ sau cer,
de-un înger ce-i veghează blând şi ştie.
Iubirea lor, puternică şi vie,
cuprinsă-n a cuvintelor magie,
e-ascunsă în realul din eter.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Oare”)

Daniel Vişan-Dimitriu - Rapsodia Pițigoiului Albastru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Plictisit de-atâta iarnă,
Legănând o rămurea,
Pițigușul se întoarnă
Către ea.
-Am să-ți cânt, de ziua noastră,
Sărbătoare-a ta și-a mea,
Rapsodia cea albastră
.. altcumva.
Vei simți cum, printre pene,
Cioculețul-mi șugubăț
Îți va murmura refrene
De răsfăț.
Ai să crezi că-i cald afară
Și că suntem, amândoi,
Într-un rai c-o altă vară
Pentru noi.
Am să-ți cânt, iubito, viața,
Dragostea și, cât trăiesc,
Îți voi spune dimineața:
Te iubesc.
Daniel Vișan-Dimitriu
(Din vol.”Călător prin gânduri”)