https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/dimitrie-stelaru-poetii-mancau https://versuri.pro/dimitrie-stelaru-poetii-mancau#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=86429 →]]> Călători în hrube,
Străvechi monahi
Dosiți printre psalmi
Evreo-valahi.
Năvălesc și sorb
Din argila coaptă
Laptele Domnului,
Apa înțeleaptă.
Tună
În lună.
O, livezile, ciorile: crau!
Poeții mâncau?
Îmi dai voie domnule Ministru
Să-mi chem oasele
De sub cheiul Dâmboviței
Și să ți le dau în ochi?
Să le tremur lângă inima ta
Ca filele cu suliți în locul literelor?
Ca rătăcite pergamente lunare?
Noi suntem Abel și Cain –
Tu cine ești cu lanț de aur la gât,
Cu inele, fără măsele, șchiop și urât?
Poftim: între soare și creier
E malul de smoală
În care luneci curat
După lege și boală.
Poetul în haos are
Casă, cimitir, floare.
Nu sminti inima
Plecată în artă
Nici rădăcinile ierburilor albastre
Sus-puse, caldeenilor hartă.
E ceața limpede în care merg? Și visul
Cu bufnițe, profeți?
Doamna suavă din văzduh
Foșnet aruncă la poeți.
Palatele vechi
Scuturate, au ieșit –
Mai multe cârje și urechi.
Ce culori am: uitați-vă!
Fluieră vântul prin mine –
Un pescăruș alunecă și țipă
Sub cerul fraged al iubirii
Sunt un ocean cu munți fosforescenți
Și arbori monocelulari
În secolul ciudat și marțian.
Sună spre nord un clopot de cristal,
Are veșmântul lumii mele
Ori dansul cântecelor arse?
În tron opt prinți bolborosesc
La regele mort din oglinzi –
Unul țâșnește, de iacint
Pumnalul, sus, în grinzi –
Fuge și stă: are și frunte
Și chiar sprâncene să le-ncrunte.
Cine-l zărește, cu negură se învelește.
Tu erai hienă? Tu călăuza?
A intrat în ani și gropile au ieșit,
A intrat în obrajii mei
Călărind viața cu pistoale,
Călcând pâinea și durerea
Ca un bun sătul de cărnuri putrede,
Unii spun că e medicul lui,
Că sângele celorlalți e lumina lui –
Dar numai lenea și relația
I-a plămădit vuietul.

]]> https://versuri.pro/dimitrie-stelaru-poetii-mancau/feed 0 https://versuri.pro/ion-brad-poetii https://versuri.pro/ion-brad-poetii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88299 →]]> Poeții nu-s normali, se spune-ades.
Dacă ar fi ca noi, n-ar fi prea bine.
Cine-ar sădi credința din eres
Și-ar înmulți cuvintele divine?
Adu-i pe lume, Doamne, să ne-nvețe
Cum să scăpăm de-atâtea disperări,
Să îndrăznim visările mărețe
Și din pâraie să întindem mări!
Nici după moartea lor noi n-avem pace,
Călcăm pe urma lor ca-ntr-un extaz
Străină lumea, vine mai încoace,
Lacrima lor ne curge pe obraz…

]]> https://versuri.pro/ion-brad-poetii/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-lui-lenz https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-lui-lenz#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80502 →]]> Ca să-și tot aducă-aminte
De dureri, de dor fierbinte,
Griji, plăceri, ce-n suflet poartă
Doi poeți, ortaci la toartă
Și nebuni – lui Lenz îi las
Asta, -n cel din urmă ceas.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-lui-lenz/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-binevoitorilor https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-binevoitorilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80564 →]]> Nu prea tac cu drag poeții
Să se-arate vor băieții;
Slavă, hulă, să tot ai!
Nu-i de spovedanii proza
Dar ne-mpărtășim „sub rosa”
Pe al muzei pașnic plai.
Ce-am greșit, ce-am năzuit, am,
Ce-a durut și trăit, am,
Flori sunt doar, ce-nmănunchem.
Tinerețe și etate,
Și virtute, și păcate
Ne stau bine-ntr-un poem.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-binevoitorilor/feed 0 https://versuri.pro/d-m-g-satira-satirelor https://versuri.pro/d-m-g-satira-satirelor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=83026 →]]> Satira satirelor.
*parodie-pamflet-un necesar drept la replica intre marii poeti printre veacuri, specie literara nerecomandata celor lipsiti de simtul umorului..
**Motto: „Noi, aceia care suntem, poeti supertalentati,
Mai tarziu sau mai devreme, toti vom fi parodiati.. „.
Mare mi-a mai fost mirarea, nu demult, mai asta vara,
Cand, dupa o zi de munca, realmente obosit,
Intorcandu-ma acasa, o surpriza am gasit:
In cutia de la posta, un colet legat cu sfoara..
De la unul, M. si E. (-scu?!), special, chiar pentru mine.
M-am facut la fata rosu, precum racul bine fiert,
Si adresa, dar si data, confirmandu-mi asta cert,
Ca eu sunt destinatarul, la un secol si mai bine..
Inlauntru, plin de graba, aruncandu-mi o privire,
Am gasit, impaturite, avand colturi cu „urechi”,
Foi de timp ingalbenite, niste manuscrise vechi,
Cinci « scrisori » frumos rimate, cu un titlu scurt, « Satire »..
Cu un scris superb de mana, (aici n-am nimic de spus!),
Insa limba era veche, cam „cu hopuri” la citit,
Si, alambicat mesajul, era tare incalcit,
Continutul, o „salata”, necesar a fi « tradus »..
Prima, o filozofie, laudand puterea sortii,
In siraguri de cuvinte, unele, chiar fara rost,
O polologhie lunga, goala ca o zi de post,
Cica-n lume stapaneste, (hai, ca-i buna!) geniul mortii..
Contemplatii despre luna, siruri de babilonii,
Despre viata ce o ducem, despre timpul cel trecut,
Despre cate si mai cate, (recunosc ca m-ai pierdut!),
Si pareri, pe care, altii, le-ar numi „cosmogonii”..
O a doua despre unul, singur, tare izolat,
Caruia ii ramasese, pana prinsa in cerneala,
Vezi, de-aia, pasamite, si hartia era goala,
Si nu-i place linguseala sau sa fie laudat..
O a treia, din istorii, despre intrigi ce se tes,
Cu batranul nostru Mircea, ce nu-i „inghitea” pe turci,
Si-i batea, fara crutare, precum grindina pe curci,
(Din pacate insa, asta, nu s-a intamplat mai des..).
Daca inteleg eu bine, deschizand alta scrisoare,
Iarasi vine « izolatul », ce priveste o femeie,
Ca o poarta, ce il duce, (ce nastrusnica idee!)
Catre stranii universuri, ca o rampa de lansare..
Si, in fine, cea din urma, zice ca, sa ne pazim,
De-o persoana imorala, avand numele Dalila,
Ce nu stie ce inseamna, nici durerea si nici mila,
Sfaturi multe, pertinente, cum de ea sa ne ferim..
Iar pe verso, o „poema” (si ce titlu!) : „Epigonii”,
Oameni vechi, de altadata, intamplari demult uitate,
Unele inchipuite, altele adevarate,
Lunga lista de persoane si trecute bazaconii..
La subsol, o nota scurta, cica pentru carcotasi,
„E usor a scrie versuri.. ” mai departe, era sters,
Deci, n-am inteles o iota, nevazand intregul vers,
Nici cam ce-o fi vrut sa zica, peste urmatorii pasi..
Si ma uit din nou la nume, sa citesc expeditorul,
(Nu imi plac necunoscutii, sa fiu sincer, ma si tem),
Vad cu litere de-o schioapa, cum spuneam, un E. si-un M.,
[Esti Mihai (?), o sa-ti zic Misu (!), fie-mi pardonat umorul..].
Iarta-ma, ca-ti spun aceasta, ai trait pana sa mori,
(Ce postas puteai ajunge, sef de posta, diriginte,
Sau chiar ditamai profesor, daca ai fi fost cuminte),
Si-ai pierdut atata vreme, compunand niste scrisori..
Am legat la loc coletul, cum era mai inainte,
Tot cu sfoara si cu noduri, cat de tare am putut,
Sa arate impecabil, grija mare am avut,
Iar pe el, am scris cu pixul, urmatoarele cuvinte :.
Catre Posta Romaneasca, semnalez respectuos,
Nu cunosc expeditorul, lucru tare neplacut,
Nu-mi explic coincidenta numelui ce „s-a facut”,
Rezolvati, incurcatura, v-as ruga tare frumos..
Pare valoros coletul, cine stie ce contine,
(Cam un secol, sa tot fie, s-a pierdut alta scrisoare,
Iar de-atunci, se pun afise, amintind de intamplare.)
Nu doresc ca sa-mi ramana, ceea ce nu-mi apartine..
Daca nu mai e in viata, vreun urmas recunoscut,
Preastimate nenea Iancu, responsabil de oficiu,
La muzeu, biblioteca, faceti-mi acest serviciu,
Returnati va rog, pachetul, ce, la posta, s-a pierdut..
Anonim, mai jos semneaza, ADRESANT NECUNOSCUT.
(D. M. G., decembrie 2010)

]]> https://versuri.pro/d-m-g-satira-satirelor/feed 0 https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-manastire-de-sunet https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-manastire-de-sunet#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63966 →]]> Oare mai spânzură firul cu plumb din Alcor?
Cineva mai amestecă apa şi varul?
Dar cine mai ştie să-nchipuie azi
mănăstire de sunet?
Toate uneltele suferă, toţi au deprins
mânuirea de spadă: florarii retează
cu crini, avocaţii cu frunze pustii
întrebările ierbii.
Doamne, e vremea să vie poeţii! Acum,
de lăsarea la vatră a florilor, cheamă-i!
Urâţi sunt, şi firavi. Iar cei mai curaţi
se cunosc după felul.
simplu cum poartă luneta cu lacrimi, cum iau
greutatea din lucruri, şi ţin în rezervă
o rouă divină. Şi câţi nu sfârşesc
cu aripi de şindrilă..
Pentru că graiul, ca flacăra, mistuie; dar
inocent, doar în gurile lor delirează.
Şi astfel răscumpără ei, profeţind,
lăcomia vorbirii.
astfel cuvântul din pustă, mereu ocupat
să transporte pe-un drum pietruit cu vocale
povara istoriei, face popas
la izvoarele nopţii.
Suie pe schele, atunci, voievozi şi zidari,
pe când calfele-amestecă apa şi varul.
Durabilul însă demult s-a zidit
în văzduh – cu poeţii.

]]> https://versuri.pro/stefan-augustin-doinas-manastire-de-sunet/feed 0 https://versuri.pro/mihai-codreanu-catre-poeti https://versuri.pro/mihai-codreanu-catre-poeti#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=71041 →]]> Vă vreau, poeți, cu inimi frământate;
Doriți, visați și râdeți, plângeți. Firea
Să-și oglindească-n voi nemărginirea
Alcătuirii sale variate.
Și sufletele fie-vă-ncercate
De patimi cât de multe. Fericirea,
Durerea și mânia, și iubirea
Să clocotească-n voi amestecate.
Precum de fulgere se-ncarcă norul,
Așa să vi se-ncarce-n suflet dorul
De-a vă-nălța prin cunoștinți cuvântul, –
Ca-n armonii să-i întrupați prisosul,
Slăvind un singur paradis; Avântul…
Și-având un singur Dumnezeu: Frumosul.

]]> https://versuri.pro/mihai-codreanu-catre-poeti/feed 0 https://versuri.pro/charles-baudelaire-jocul https://versuri.pro/charles-baudelaire-jocul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72408 →]]> În jilțuri – curtezane boccii de stirpe veche,
Cu genele pictate, cu ochi calin, fatal,
Pe sclifoseală puse, din veșteda ureche
Lăsând să scape-un clinchet de piatră și metal;
Pe lângă masa verde – figuri fără de buze,
Hidoase maxilare, rămase fără dinți,
Și degete crispete ce pipăie, confuze,
Un buzunar în care e lipsă de arginți;
Pe sub tavan – lungi șiruri de lustre de aramă,
Vărsându-și, gălbejită, lumina pală-a lor
Pe fruntea-ntunecată-a poeților de seamă
Ce fac aici risipă de sângerii sudori;
Iată tabloul negru ce visele nocturne
L-au așternut odată în ochiu-mi curios;
Eu însumi stam în colțul cavernei taciturne
Cu fruntea prinsă-n palme, tăcut, invidios;
Pe jucătorul crâncen, cu verva-i deșucheată,
Pe voioșia târfei, lugubră de nespus,
Și traficându-și unul onoarea de-altădată,
Iar alta făcând trafic cu farmecul ei dus.
Iar eu priveam cu pizmă la ființele mizere
Ce-aleargă cu fervoare spre un abis căscat,
Și, bete de-al lor sânge, continuă să prefere
Durerea-eternă morții, neantului – un iad.

]]> https://versuri.pro/charles-baudelaire-jocul/feed 0 https://versuri.pro/christian-w-schenk-intrebari-banale https://versuri.pro/christian-w-schenk-intrebari-banale#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72838 →]]> De ce mă întreabă toți
pe stradă
dacă mai trăiește poetul
cutare sau cutare?
Dacă s-a înecat în vreo baltă
sau i s-a uscat cerneala,
dacă i s-a terminat hârtia
sau inspirația,
dacă l-a prins Muza lui cu alta
și l-a dat afară?.
Mai lăsați-mă-n pace
pe stradă, fraților!
De ce avem congrese și colocvii?

]]> https://versuri.pro/christian-w-schenk-intrebari-banale/feed 0 https://versuri.pro/christian-w-schenk-o-posibila-venire https://versuri.pro/christian-w-schenk-o-posibila-venire#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=72846 →]]> Venind pe lumea asta-ntre poeți,
ajuns la vârsta ca s-o-ntreb în gura mare
cum s-a-ntâmplat să ajung în ea
poet printre poeții ei de seamă
aud șoptindu-mi cu un glas mieros:
„Tu n-ai venit deloc, dar… ești pe ducă.”

]]> https://versuri.pro/christian-w-schenk-o-posibila-venire/feed 0