poet

Căsuță dragă dinFrăsinet,Nu mai e blândul meu poet!Ne-a părăsit pe amândouă,Și ochii ne sunt numai rouă.Cu sine însuși în odaie,Iluminat de-a visului văpaie,Prin norul vânăt de tutun,Smulgea tăcerii versul cel mai bun.Un sfert de veac paznic durerii, în spațiul solitar al încăperii,Cu fruntea grea, de gânduri plină,Se recrea privind înspre grădină.Și în tăcerea care-l apăsa,Amurgu-nfiorat … Citește mai mult