poet trist

Mângâie-mă, noapte,Mângâie-mă-ncet.Pe un fir de lună,Spune-mi iar povesteaUnui trist poet.Mângâie-mi extazulCu seninul tău.Fă să-mi ațipeascăGândul tristȘi rău.Numai el îmi știeVisul de iubire,—Când brodat cu steleCeru-i patrafirCu aripi de aurPrinse în safir.Numai el e râsul ochiului pustiu,Noapte cu seninulȘi argintul viu,În genunchi cu tineȘi mă rog încet,Spune-mi iar povesteaTristului poet.