Radu Gyr – Poemă Veche
Când zăvoiurile seriisună inimile serii.Şi apleacă peste ape clătinate alăute,lenea Oltului se duce legănându-se pe plute.Zboruri amurgesc, şi umbre cum alunecă nălucăspre ostroave dunărene a trecut un dor de ducă.Intră soarele în apă ca o ciurdă roşcovană.Seara sună jale lungă, frunză-n dungă, frunzuleană.Grei, dorm bivolii tăcerii tolăniţi în fund de zare.S-a lungit în cer, pe … Citește mai mult