pod absurd

De mâine-ncolo – abisul…Ei, ce?! Au nins pe apenadirile-agoniei.O, totu-o fi aproape,aproape ca sentința…Umbra-și târî zdrobităsemințele pe trepte.Ce scară nu imită(genunchii zării-s putrezi)în sinea sa, o targă?Cei triști, ei știu să aștepte.Cei orbi, ei știu să meargă.