poate inima

Va să se irosească mirosul acru de teiÎn noaptea ploioasă. Fi-va zadarnicTimpul bucuriei, furia lui,Acea mușcătură de fulger ce spintecă.Abia de rămâne fățișă nepăsarea,Amintirea unui gest, a unei silabe,Dar ca a unui molcom zbor de păsăriPrintre aburi de ceață. Și tot mai aștepți,Nu știu ce, pierdută pentru mine; poateUn ceas hotărâtor, care să-nsemneÎnceputul sau sfârșitul: … Citește mai mult