Mihai Codreanu – Plopul
Stă drept în sus; iar sobra majestateA ramurilor sale-n mlădiereVibrează calm în magica tăcereDin visătoarea lui singurătate.În crengi, uşor, tot mai uşor, străbateÎncetinel zefiru-n adiere.Şi-un freamăt lin, un freamăt de mistere,Foşneşte-n frunze-alene clătinate.Ce simţitor e plopul meu din vale:Când râzi, pătrunde-n ramurile saleUn viu concert de râsete-n surdină.Iar dacă plângi, în plop ecoul zboarăŞi, frământat … Citește mai mult