plic – Versuri.pro

Eugeniu Speranţia - Și Totuși…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

„Ergo sum..”.
Când ploaia bolnavă ce plânge și-aleargă pe negrele strade,
Sperând adăpost să găsească, lovește-n ferestrele reci,
Când nimeni nu știe că trupu-mi în putredă pulbere cade
.. Ce tristă e-n seară odaia din care plecat-am pe veci!.
Zambila ce-ncepe să-nvie privind printre storuri m-așteaptă;
Romanul cu foaia-ndoită se miră că nu-l isprăvesc;
Apollo de bronz, de pe soclu, spre ușă privirea-și îndreaptă,
Și-un plic de la tine – pe masă – așteaptă să viu să-l citesc..
Un jilț lângă foc meditează; clavirul gândește-o poemă;
Lumina din sobă se-alungă în fund pe-nfloratul tapet,
Perdelei dând chip de femeie, consolei dând chip de triremă
Și calpului glas de ceasornic dând chip legănat de sonet.
Văd micile cadre-n perete – roșite de-a sobii văpaie,
.. Sofaua pe care adesea sculptat-am un vis îngeresc.
Dar eu nu mă văd nicăierea – și totuși mă simt în odaie,
.. Și-un plic de la tine – pe masă – așteaptă să viu să-l citesc..

Noaptea Tarziu feat Caterinca - Șpaga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cuza:
Închide ochii, vreau să pătrunzi adânc în buzunar,
Lasă și tu un milion măcar,
Dacă tot vrei să mă uit pe dosar.
Și nu te opri, bagă-i pe ascuns că nu ești la bairam,
Nu da cu ei cum dau toți pe Salam,
Crezi că de prost am funcția pe care o am?
În România nu poți reuși,
Dacă nu lași în plic niște hârtii.

Refren:
Și medicii au fraierii lor, să trăiești tre’ să plătești,
Și preoții au fraierii lor, mai șmecheri nici că găsești,
Judecătorii au fraierii lor, nu ești din neam, treci la beci,
Polițiștii au fraierii lor, dacă dai bani poți să pleci.

Emi:
Vrei aprobare, consul sau să te ajut cu ceva?
Dacă-mi dai dreptul se va rezolva,
Ăsta e mersul, ce te uiți așa?

Cucu:
Hai mișcă-ți mâna, nu vreau ca mâine să fiu în ziar,
Sau să ajung la penitenciar,
Și-i vreau cash, nu prin transfer bancar.

Emi:
În România sunt acțiuni firești,
Dacă nu dai, nu o să reușești.

Refren:
Și medicii au fraierii lor, să trăiești tre’ să plătești,
Și preoții au fraierii lor, mai șmecheri nici că găsești,
Judecătorii au fraierii lor, nu ești din neam, treci la beci,
Politicienii au fraierii lor, orice-ai vota, tot o freci.

Tudor Arghezi - Plicul (Cartea cu Jucării)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Baruțu vrea un plic.
– Nu-ți mai dau plicuri, că le strici, îi răspunde Tătuțul, și mă costă unul cincizeci de bani.
– Vreau să chiui la Brașov..
– Tot scrii și nu mai înveți să scrii. De un an, de când „chii”, au mai ieșit opt romancieri și zece poeți. Te rog, Baruțule, fii serios. Și să nu-mi mai zmângălești plicurile, că mă supăr.
Pauză.
– Dă-mi un plic, că nu mai chiui.
-Dacă nu scrii, de ce-ți mai trebuie plic? Acum nu e timp de plicuri. Du-te de te culcă: mi-ai făgăduit că ai să dormi două ceasuri, în toate zilele, după masă, ca să te duc la cinematograf. Ține-te de cuvânt.
– Mă cunc cu el! zice Baruțu.
– Cu cine cu el?
– Cu plicul.
– Și mi-l dai înapoi nemâzgălit și curat?
– Îl pui su’pernă.
– Bine, uite un plic. Să dea naiba să mi-l mototolești! Mițu a prins de veste că fratele ei a căpătat un plic.
– I-ai dat lui Baruțu un plic, zice Mițu.
– De unde știi?
– L-am văzut.
– Și dumneata ce vrei acum?
– Să-mi dai și mie ceva..
– N-am nimic de dat.
– Să-mi dai ochelarii, să mă culc cu ei.
– Cum să-ți dau ochelarii? Trebuie să citesc. Dacă-ți dau ochelarii nu mai pot să fac nimic.
Mițu știa că nu i se pot lăsa ochelarii. Repede: Atunci.. dă-mi ceasul.
– Ai să-i spargi geamul. L-ai mai spart.
– Eram mică. Acum sunt.. frumoasă.
– Și când erai mică erai frumoasă, și tot ai spart geamul. Dar ce vrei să faci cu ceasul?
– Îl pui la gât. Mă uit cât o să dorm..
– Lasă, când o să cunoști numerele de pe ceasornic, îți cumpăr unul de mână.
– Știu, zice Mițu: acu e douăsprezece.
– Ai pus deștiul pe patru.
– Patru nu-i douăsprezece? întreabă Mițuca.
– Ai dreptate, Mițule. Totuna e. Ține ceasul. Stai să ți-l pui la gât.
Aproape două ore reglementare au trecut. Tătuțul uitase, furat în povestirile unei cărți cu poze, pe care o ascunde de copiii lui, lacom să mănânce singur din dulcețurile scrise. Baruțu căsca gutural, cu un mare accent de lene în vocea căscatului, scos dintr-un mare gâtlej. În privința lui, Tătuțul e fără grijă. Baruțu o să doarmă mult și, o să-l răzbune pe el. O să ceară toată viața să-l dezbrace și să-l îmbrace, să-l culce și să-l scoale cineva, și cum e băiat frumos, și cum Tătuțul are un singur băiat, iar tătuții ceilalți au fete multe, Baruțu o să fie fericit.
A bătut de 6.
Bună dimineața, purcei!
MIȚU (înapoind ceasornicul) :
– Nu știu ce are, Tătuțule, că se învârtește mereu.
TĂTUȚU (tehnic) :
– I-ai rupt, desigur, arcul.
MIȚU:
– Nu s-a rupt nimic.
BARUȚU (restituind plicul în perfectă stare) :
– Poftim!
TĂTUȚU:
– Bravo, Baruțule!
BARUȚU:
– L-am și lipit.