Panait Cerna – Plânsul Lui Adam
Arcași îndemânateci, semeți, cu pași de lei,Doi fulgeri smulși din noapte-mi erau copiii mei;Și parcă-i văd și-acuma în faptul dimineții,C-un strigăt de izbândă, dând zbor nebun săgeții,Și cum se pierd cu turma în zarea purpurie,Făcând din largul lumii imensă-mpărăție..Sau cum se-ntorc agale, zâmbind și mână-n mână,Buni, fericiți ca mine, pe când eram țărână.. Iar Eva … Citește mai mult