pizma – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Impas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O pâclă fină de alb pur
Am peste sufletul în ceață;
Încerc cu diamantul dur
S-o tai, să mă agăț de-o ață.
Am gândul pânză de păianjeni,
Sunt prins lipit în labirint;
Idei îmi zbat înalt cât stânjeni,
N-am rațiune, sunt instinct.
Am corpul legat de gravitație,
Nu-l mai desprind, e-o supernovă.
Din simbol al eternității
Sunt o mocirlă, o mangrovă.

Charles Baudelaire - Jocul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În jilțuri – curtezane boccii de stirpe veche,
Cu genele pictate, cu ochi calin, fatal,
Pe sclifoseală puse, din veșteda ureche
Lăsând să scape-un clinchet de piatră și metal;
Pe lângă masa verde – figuri fără de buze,
Hidoase maxilare, rămase fără dinți,
Și degete crispete ce pipăie, confuze,
Un buzunar în care e lipsă de arginți;
Pe sub tavan – lungi șiruri de lustre de aramă,
Vărsându-și, gălbejită, lumina pală-a lor
Pe fruntea-ntunecată-a poeților de seamă
Ce fac aici risipă de sângerii sudori;
Iată tabloul negru ce visele nocturne
L-au așternut odată în ochiu-mi curios;
Eu însumi stam în colțul cavernei taciturne
Cu fruntea prinsă-n palme, tăcut, invidios;
Pe jucătorul crâncen, cu verva-i deșucheată,
Pe voioșia târfei, lugubră de nespus,
Și traficându-și unul onoarea de-altădată,
Iar alta făcând trafic cu farmecul ei dus.
Iar eu priveam cu pizmă la ființele mizere
Ce-aleargă cu fervoare spre un abis căscat,
Și, bete de-al lor sânge, continuă să prefere
Durerea-eternă morții, neantului – un iad.

Omar Khayyam - În Vălmășagul Vieții Acei Sunt Fericiți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În vălmășagul vieții acei sunt fericiți / Ce cred că le știu toate și cei ... →

Friedrich Nietzsche - Silința și Geniu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Silitorului îi pizmuiesc silința:
ziua îi curge galben-auriu și monoton,
tot galben-auriu și monoton în urmă,
adânc, în marea-ntunecată –
și-nflorește-n preajmă, lângă pat,
uitarea cea liberatoare.

Alecu Donici - Pizmătarețul și Șarpele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Degeaba vorovesc că nu-i la draci dreptate,
Când ei o şi păzesc cu mare scumpătate
Şi cel ce au făcut în lume rău mai mult
La Tartar purure-i mai bine cunoscut.
Acestui adevăr am fabulă dovadă.
Mergînd în şir la o paradă,
Un şarpe prea înveninat
Cu pizmătareţul s-au fost împricinat;
Căci şarpele voia să meargă înainte,
Iar pizmătareţul îşi da a lui cuvinte,
Precum că are
El drit mai mare.
Când iată, Velzevul la ei s-au arătat
Şi dând mai înapoi pe şarpe, înciudat
Au zis: „Eu recunosc a tale vrednicii,
Dar după drept cuvânt, în urma lui să fii.
Eşti rău în adevăr şi foarte muşti cumplit:
Eşti plin
Tu de venin;
Dar n-ai primejduit
Pe cel ce de aproape de tine s-au ferit.
Iar pizmătareţul pe toţi au pizmuit,
Şi limba lui cea rea străbate
Oriunde, de departe.
Aşadar de acum, vă hotărăsc să ştiţi:
Că pizmătareţii în iad sunt mai cinstiţi
Şi de la locuri voi să nu vă mai sfădiţi.