Pilinszky Janos – Până Ce Ajungi
Sunt singur, până ce ajungi,și unicul cu putere,doar puf de pene în coteț,doar stele în loc de cer.Ca surghiunit neînhumat,printre gunoi, iarna,râcâind printre deșeuriîmi scormonesc viața.Va fi pacea ideală.Nici inima nu bate,pretutindeni barajeletăcerii fermecate.Eternitatea goală.A ta e, numai a ta,de la început pentru tinee, simplitatea asta.Ca omul-coș nearticulat,timpul stă fără cuvinte,dorul nu are braț-picior,dar bust … Citește mai mult