pieta – Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Pietà

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îți văd din nou, Isuse, picioarele-ncercate,
ce, tinere, pe vremuri, care de mult s-au stins,
supusă și sfioasă, cu drag ți le-am spălat.
O, cum stăteau atunci, în păru-mi încurcate,
un alb vânat, ce-ntr-un tufiș e prins.
Trupul, pe care nimeni, nicicând, nu l-a-ndrăgit,
Îl văd abia în noaptea aceasta de iubire.
N-ai stat cu mine-alături, vreodată, ca iubit,
Și azi găsesc în juru-ți doar veghe, ori preamărire.
Și, iată, mâinile îți sunt astăzi zdrobite,
Dar nu de ale mele mușcături, iubite!
Inima ta-i deschisă și-oricine poate-intra,
Și numai pentru mine să fie eu aș vrea.
Ești obosit acuma și gura-ți ostenită
Nu îmi dorește gura, atât de-adânc mâhnită..
A fost cândva, Isuse, un timp și pentru noi?
Cât de ciudat și singuri ne stingem amândoi!

Gabriela Melinescu - Pieta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Din când în când m-arunc precum un înger în noroi
Odată cu verzi plante din grădina devastată,
Și ca un diavol mă bucur de gustul și mirosul meu,
Viața-i simt răscolită de o patimă apropiată.
Noroiul precum mustul parfumat poartă în forfotă semințe
Ce se-ncrustează în pielea celui ce s-a scăldat în el
Asemenea îngerului le simt zvâcnind pe spate
Ca diamantele fragede din ochii întunecați de miel.
Tu însuți ce altceva decât un om cu aripi ești,
Pe care se usucă prea repede noroiul
Și colții verzi ai plantelor pe tine răsar dureros!
În brațe, Mater duce mai departe
Pe scumpul ei ticălos.

Giuseppe Ungaretti - Pietà Romana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Printre nebuni se înalță calmă,
Unul o cheamă iar cu-o voce aspră,
În zile genuine schimbă triste destine.
În casa ispitită
Duc palmierul,
Mângâi pe cei ce plâng.
Precum Roma hăituită
De zidirea fără sfârșit a zilei ce vine,
E pietatea ce reamintind taților
A căpătat soarta fiilor de gând.
În fabrici dă drumul speranțelor,
Spicele în mâini se auresc
Și în inimă altarul își duce.

Ana Blandiana - Pieta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pieta.
Durere limpede, moartea m-a-ntors
În braţele tale supus, aproape copil.
Tu nu ştii dacă trebuie să mulţumeşti
Sau să plângi
Pentru fericirea aceasta,
Mamă.
Trupul meu, dezghiocat din taină,
Este numai al tău.
Dulci lacrimile tale îmi picură pe umăr
Şi mi se strâng cuminţi lângă claviculă.
Ce bine e!
Neînţelesele peregrinări şi cuvintele,
Ucenicii de care eşti mândră şi care te sperie,
Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind,
Toate-s în urmă.
Liniştită de suferinţă-nţeleasă
Mă ţii în braţe
Şi pe furiş:
Mă legeni uşor.
Leagănă-mă, mamă.
Trei zile numai sunt lăsat să m-odihnesc
În moarte şi în poala ta.
Va veni apoi învierea
Şi din nou nu-ţi va mai fi dat să-nţelegi.
Trei zile numai,
Dar până atunci
Mi-e atât de bine
În poala ta coborât de pe cruce,
Încât, de nu mi-ar fi teamă că te-nspăimânt,
Lin mi-aş întoarce gura
Spre sânul tău, sugând.