Phoenix – Versuri.pro

Phoenix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Text: Șerban Foarță / Andrei Ujică.
Iată, vine din nou cel hrănit cu numai rouă
de la Livan, într-acest an, al nouălea.
Preajma blând înmiresmând,
rugu-i fumegând.
Născutul din ou și hrănit cu numai rouă,
în roșu nimb, într-acest timp, al nouălea.
Rodnic foc și nou izvod,
arderea-i de tot.
Fie să renască numai cel ce har
are de-a renaște, curățit prin jar,
din cenușa-i proprie și din propriu-i scrum,
astăzi ca și mâine, pururi și acum.

Rebi - Phoenix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu cred că oamenii se schimbă, ar fi ciudat
Cred că devin mai mult din ce sunt ei cu adevărat
Nu poți să schimbi ce îți dorești dar poți să schimbi ce faci
Poți să schimbi cum trăiești poți să schimbi cum te îmbraci.
Poți să schimbi orașul, poți să schimbi și anturajul
Poți să schimbi țara, să schimbi tot peisajul
Poți să dai foc la poze, poți s-arunci lucrurile
Dar nu-s bureți care să șteargă amintirile.
Că îți rămân în suflet ca un tatuaj pe piele
Și sunt acolo chiar și când nu te gândești la ele
Poți să zâmbești, și vreau s-o faci, ai cel mai frumos zâmbet
E atât de natural se vede că vine din suflet.
Deschide ochii ăia superbi de înger și privește
Cum in prezența ta totul în jur înflorește
Știu că n-a fost ușor ce ți-a dat viața să trăiești
Și e normal să îți dorești tot ce îți dorești.
Vreau doar să crezi în tine așa cum am făcut-o eu
Să-ți amintești cuvintele astea când îți va fi greu
Ești pasărea phoenix renaști din propria cenușă
Îți crește ambiția când ți se închide în fața o ușă.
Privește-te în oglinda atunci când nu te regăsești
În tine zace un tigru trebuie doar să îl trezești
Sper ca într-o zi să reușești să-ți înțelegi menirea
Să îți găsești liniștea și fericirea și iubirea.
Sper că ești bine acolo unde ești acum
Că totul se leagă și ești pe drumul cel bun
Închei aici că oricum nu-s de ajuns cuvintele
Vreau doar să știi că-ți doresc din suflet tot binele

George Marian Popa - Phoenix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Phoenix.
Adună-mă din cioburile
În care m-am spart când am căzut pe jos
Și suflă peste mine aburul cald
Din care sufletul să renască iar.
Ridică-mă în mâinile tale
Și fă să fiu globul de cristal
În care să îmi vezi din nou sufletul
Să-l iei apoi și să-l pui medalion la gâtul tău.
Să mă porți așa, iar când îl vei pierde
Să îți rămân un gând, cândva
Amintindu-ți de vremuri
De iubirea ascunsă în vremuri.
Iar dacă-ți pare rău, aruncă-mă
În marea albastră a uitării
Iar ea să mă izbească de stânci
Și, să mă acopere cu valurile înspumate.
George Popa
1 oct 2017

Preludiu (Lasă, Lasă)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Text: Şerban Foarţă / Andrei Ujică.
Lasă, lasă, lasă,
Las-o focului de casă,
Las-o singură acasă,
Ca să..
Lasă asta, lasă aia,
Lasă cloara, lasă oaia,
Las-o şi pe măgăoaia,
Ca să..
Lasă-l suflete, pe Manix,
Pe Otilia şi pe Felix..
Vino să-l asculţi pe Phoenix,
Ca să..
Lasă fracu, lasă roba
Primeneşte-ţi garderoba
Lasă să se-audă toba,
Ca să..
Lasă zaru’, lasă tabla
Tra-la-la-la lasă rabla
Să înceapă cantefabula!
Ca să..
Să auzi ce zice vioara,
Cum se tânguie mioara,
Inima şi inimioara!
Ooof, of..
Că pre zimbri şi pe vulturi,
E un colb dintru-nceputuri
Şi-atâta praf de fluturi
Mov, mov.
Şi o pasăre măiastră
Ce-ar voi să-l agrăiască
Într-o limbă păsărească,
Pre om!

Phoenix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iată, vine din nou,
Cel hrănit cu numai rouă
De la Livan,
Într-acest an,
Al nouălea.
Prejama bland,
Îmiresmand,
Rugu-i fumegând.
Născut din ou
Și hrănit cu numai rouă,
În roșu nimb, într-acest timp,
Al nouălea.
Rodnic foc și nou izvod,
Arderea-i de tot.
Fie să renască numai cel ce har
Are de-a renaste curățit prin jar,
Din cenușa proprie și din propriul scrum,
Astăzi ca și mâine, pururi și acum.

Pasărea Colibri - Phoenix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fie să renască numai cel ce har / Are de-a renaște, curățit prin jar, / ... →

Ecaterine - Phoenix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stai pe terasă, dar e gândul fugit.
Își face casa iarăși un infinit.
Ești pasăre de foc într-un loc răcit.
De-aia nu-ți place ploaia.
Suflet neîmblânzit,
Tu dărâmi orice zid.
Și ai pasul grăbit,
Ca taine întregi vii tu să dezlegi.
Să spui lumii întregi, dragostea e vie.
Ei nu înțeleg cum îți bate inima.
Și de ce nu te găsești, oriunde stai.
Aer, soare, scris pe aripa ta.
De-aia nu-ți place ploaia.
Suflet neîmblânzit,
Tu dărâmi orice zid.
Și ai pasul grăbit,
Ca taine întregi vii tu să dezlegi.
Să spui lumii întregi, dragostea e vie.
Ai magia-n tine, crede-mă.
Am magie, cred în ea.
Fă foc din cenușă, nu mai lăsa.
O stea să se stingă iar.
Ai magie în tine, crede în ea.
Pe tine nu te abandona.

One Lion - Un Nou Început

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ehhee ooo ahhaa eee ooo ahhha

Refren:
Clipe negre au trecut ahhha
E un nou început ooo
Când ajungi la pământ
Te ridici n-a rămas nimic de pierdut ahhha (x2)

Orice om poate să apună la un moment dat
Atunci vrea să se răzbune în mod natural.. dar..
Din experiența proastă, în general
Se învață să redevii uman.. oo da..
Săracu’ retrăiește necazu’
El se bucură cu puțin, nu face nazuri
Poate fi mulțumit în multe cazuri
Deși bogăția lui este franjuri.

Refren: (x2)

M-am mirat des, de ce fac greșeli cu nonșalanță
Însă binele și răul tre’ să fie în balanță
Răul aduce speranță
Și binele induce transa.
Am aflat că se poate uita
Încercarea se trece
Ca printr-un tunel întunecat aahaa oo ai
Ea poate lumina, experimenta.

Refren: (x2)

Ca o pasăre phoenix omul poate renaște
Ca din stadiul de cenușă se poate cunoaște
În pământ intrăm, din el ne naștem
Și universul recunoaștem.
Se vorbește mereu de venirea unei apocalipse
Însă graficul acesta infinit
Trebuie privit sub formă de elipse
Trecut mereu prin eclipse.

Refren: (x2)

Eee ooohh eee. eee ooohh eee
Eee ooohh eee. eee ooohh eee

Hafez - Al Fericirii Phoenix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O clipă dacă-ai trece pe lângă casa mea,
al fericirii Phoenix în cursă va cădea.
Când inima-nchinată mi-a fost buzelor tale,
cea mai curată apă făptură-mi răcorea.
Nedemni sunt regii prafului din prag să ţi-l sărute,
Ci eu, răspuns la zâmbet aş mai putea spera?
Şi totuşi, Hafiz, poarta n-o părăsi cu ciudă
şi cu mâhnire. Aşteaptă şi-ncearcă şansa ta.
Poate-n curând norocul nu te va mai uita
şi zarul pe-al tău nume, în fine, va cădea.
Ca o nădejde luna se-nalţă sus pe cer,
terasa s-o inunde cu argint din raza sa.
Când Hafiz cântă praful sfinţit din strada ta,
grădina vieţii-n roze se va înmiresma.
Când inima-nchinată mi-a fost buzelor tale,
cea mai curată apă făptură-mi răcorea.
Nedemni sunt regii prafului din prag să ţi-l sărute,
Ci eu, răspuns la zâmbet aş mai putea spera?
Şi totuşi, Hafiz, poarta n-o părăsi cu ciudă
şi cu mâhnire. Aşteaptă şi-ncearcă şansa ta.
Poate-n curând norocul nu te va mai uita
şi zarul pe-al tău nume, în fine, va cădea.
Ca o nădejde luna se-nalţă sus pe cer,
terasa s-o inunde cu argint din raza sa.
Când Hafiz cântă praful sfinţit din strada ta,
grădina vieţii-n roze se va înmiresma.

Radu Gyr - Phoenix

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iar te-agați cu gheara de-o speranță,
lutule al meu, neastâmpărat…
E de-ajuns să fâlfâie o zdreanță,
că de-un petec iar te-ai aninat.
Câte turnuri nu s-au spart în tine,
dar sub praful lor nu te-nconvoi.
Iei mereu mistria din ruine
și din scrum zidești pe schele noi.
Ce prăpăd! Dar câte noi semințe!
Câți ereți cu zboru-le-mpușcat!
Și ce mare foame de credințe,
desfrânată, de nevindecat!.
Nici n-a prins o rană să se zvânte,
că iar frige setea de-a lupta.
Arzi să bei alt cer din aripi sfinte
și alt zbor din prăbușirea ta.
Lut al meu, molozul, praful, scama
nu-ți scârbesc nici ruperi, nici căderi.
În adânc te zgâlțâie doar teama
c-ai putea cândva să nu mai speri;
c-ai putea să nu mai crești noi pene
din tăciuni, din așchii, din spărturi,
și, ca smârcu-n putreda lui lene,
nici tăciuni, nici așchii să nu furi.
Numai spaima asta te re-nvie
și-ți dă brânci prin hârburi să răzbați,
și c-o dezmățată lăcomie
zdrențele nădejdii să le-nhați.