Petrea

Urlă Petre prins de trudeȘi răpus de munci.Tată-său din coastă-aude,Stă mirat și pari înșiră;Iar ascultă, iar se miră,Pleac-apoi pe lunci.– „Ce ți-e, Petre, cu strigarea?Dat-au lupii-n oi?Isprăvit-ai, poate, sarea?Ai vătui de șarpe supte,Ori opincile-ți sunt rupteȘi ți-e dor de noi? ”.– „Adormii prin vale, tată,Sub un tei bătrân.Vântul s-a stârnit deodatăȘi-a tot nins pe mine … Citește mai mult