De raiul din Peru îi doare,
de dans, de muieri şi de păsări li-i dor;
mai sus de naramzii în floare,
dă-n bolţi baobabul nemuritor.

Banane, ananaşi vin în vase-nfundate,
noian bucuriile-i chem…
Dar iată că juzii, pe neaşteptate,
căzură pe ţară, blestem.

Şi păsări, şi dansuri, şi fete, şi stele
le-ncercuie juzii în legi şi măsuri.
Sclipesc ochii lor, tinichele –
din gropi cu lături.

Păunii albaştri-portocalii,
cu cozile roată,
sub ochii aceştia severi şi pustii,
năpârliră pe dată.

Aproape de Peru, prin preerii,
zburau colibri, păsăruici indigene.
Judele-a prins-o pe colibri,
şi-a ras-o de puf şi de pene.

Azi, nu-şi mai trimit nici fumul de sus
vulcanii din munţii-arzători.
Inscripţii în vâlcele judele-a pus:
„Vâlceaua e pentru nefumători”.

În Peru şi versurile sunt interzise
sub ameninţări cu tortura.
Ca pentru-alcool au dat juzii zapise:
„Afară cu versurile şi băutura”.

Cătuşe cutremură Ecuatorul.
Şi peruvienii – din Peru sunt scoşi…
Iar juzii posaci apasă poporul
sub bolţile legilor lor, furioşi.

Mi-e milă de peruvianul în lanţuri,
trăgând la galeră în van.
Pe voi, şi pe mine, pe oameni, şi păsări, şi dansuri
stau juzii cu ochiul duşman.