<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>peru &#8211; Versuri.pro</title>
	<atom:link href="https://versuri.pro/top/peru/feed" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://versuri.pro</link>
	<description>Versuri corectate și explicate</description>
	<lastBuildDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=6.9</generator>

<image>
	<url>https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png</url>
	<title>peru &#8211; Versuri.pro</title>
	<link>https://versuri.pro</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Jorge Luis Borges - Peru</title>
		<link>https://versuri.pro/jorge-luis-borges-peru</link>
					<comments>https://versuri.pro/jorge-luis-borges-peru#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Jorge Luis Borges]]></category>
		<category><![CDATA[amintire]]></category>
		<category><![CDATA[amintiri]]></category>
		<category><![CDATA[calatorie]]></category>
		<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[istorie peru]]></category>
		<category><![CDATA[Melancolic]]></category>
		<category><![CDATA[peru]]></category>
		<category><![CDATA[poezie]]></category>
		<category><![CDATA[trecut]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=80791</guid>

					<description><![CDATA[Din maldărul de lucruri din lumea nesfârşită / Doar câteva cuprindem. Hazardul şi uitarea / ... <a href="https://versuri.pro/jorge-luis-borges-peru" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Din maldărul de lucruri din lumea nesfârşită<br />Doar câteva cuprindem. Hazardul şi uitarea<br />Ne jefuiesc, iar mie, copil, doar întâmplarea<br />Mi-ajunse la ureche, de Prescott povestită.<br />Ce-i drept, Peru înseamnă şi-un lighenaş de-argint,<br />Prins la oblâncul şeii de-un cavaler vestit,<br />Şi ceaşca argintată c-un şarpe-ncolăcit,<br />Şi lăncile-ncleştate în bătălie. Prind<br />În astă-nşiruire şi plaja-n asfinţit,<br />În ceas de taină curtea, obloane ferecate,<br />Volumul lui Eguren cu versuri delicate,<br />Relicve vaste-n stâncă de munte povârnit.<br />Trăiesc, o biată umbră-s, de-Umbră-ameninţată.<br />Ca mâine mor, şi casa n-am cunoscut-o toată.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/jorge-luis-borges-peru/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>René Char - Artizanatul Furios</title>
		<link>https://versuri.pro/rene-char-artizanatul-furios</link>
					<comments>https://versuri.pro/rene-char-artizanatul-furios#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[René Char]]></category>
		<category><![CDATA[artizanat]]></category>
		<category><![CDATA[artizanat furios]]></category>
		<category><![CDATA[cai de plug]]></category>
		<category><![CDATA[Moarte]]></category>
		<category><![CDATA[Nostalgie]]></category>
		<category><![CDATA[peru]]></category>
		<category><![CDATA[rulota rosie]]></category>
		<category><![CDATA[visare]]></category>
		<category><![CDATA[Visător]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=42367</guid>

					<description><![CDATA[Rulota roșie pe marginea cuiului, / Cadavru în paner, / Și cai de plug în ... <a href="https://versuri.pro/rene-char-artizanatul-furios" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Rulota roșie pe marginea cuiului,<br />Cadavru în paner,<br />Și cai de plug în potcoavă:<br />Cu capul pe vârful cuțitului meu visez Peru.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/rene-char-artizanatul-furios/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Pablo Neruda - Înălțimile Machu Picchu</title>
		<link>https://versuri.pro/pablo-neruda-inaltimile-machu-picchu</link>
					<comments>https://versuri.pro/pablo-neruda-inaltimile-machu-picchu#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Pablo Neruda]]></category>
		<category><![CDATA[inaltimile machu picchu]]></category>
		<category><![CDATA[Istorie]]></category>
		<category><![CDATA[istorie incasa]]></category>
		<category><![CDATA[Machu Picchu]]></category>
		<category><![CDATA[Melancolic]]></category>
		<category><![CDATA[Moarte]]></category>
		<category><![CDATA[pablo neruda]]></category>
		<category><![CDATA[peru]]></category>
		<category><![CDATA[poezie]]></category>
		<category><![CDATA[reincarnare]]></category>
		<category><![CDATA[Renaștere]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=52839</guid>

					<description><![CDATA[Cap. I. / Din aer pe aer, ca o plasă goală / zburam între cărări ... <a href="https://versuri.pro/pablo-neruda-inaltimile-machu-picchu" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Cap. I.<br />Din aer pe aer, ca o plasă goală<br />zburam între cărări și atmosferă, sosind și spunând adio,<br />la apariția toamnei moneda cea mai cunoscută<br />frunzelor, și între primăvară și spice,<br />asemenea celei mai mari iubiri, ascunsă într-o mănușă<br />ce cade, redându-ne ca o Lună Plină.<br />(Zile oarbe trăiesc în zbuciumul<br />trupurilor: oțeluri transformate<br />în liniștea acidului:<br />nopți sărăcite până la ultima făină:<br />Stamine strivite de nunta patriei.).<br />Cineva care m-a așteptat printre viori<br />a găsit o lume asemenea unui turn îngropat<br />înfingându-și sfredelul mai adânc de toate<br />frunzele de culoarea sulfului verzui:<br />mai adânc, în aurul geologiei,<br />ca o sabie înfășurată în meteoriți,<br />scufundai mâna pătrunzătoare și dulce<br />în cele mai intime zone ale pământului.<br />Mi-am înecat fața între abisurile valurilor,<br />am coborât ca o picătură printre sulfurica pace<br />și ca om orb m-am întors la iasomia<br />ponositei primăveri umane.<br />Cap. II.<br />Dacă o floare dă altei flori o genă bună<br />și stânca le menține răspândite<br />pe veșmântul său bătut cu diamante și nisip,<br />omul mototolește petala luminii ce se ridică<br />din anumite izvoare submarine<br />și învârte metalul pulsator în mâinile sale.<br />Iar în curând, între haine și fum, pe masa întinsă<br />ca o cantitate amestecată, îi va rămâne doar sufletul:<br />cuarț și veghe, lacrimi în ocean,<br />ca niște izvoare reci: dar încă<br />îl ucide și îl sfârșește cu documentații și ură,<br />îl scufundă în mizeria de zi cu zi, îl sfâșie<br />între gardurile ostile de sârmă.<br />Nu: pentru coridoare, aer, mare sau drumuri<br />Cine-și salvează fără pumnal (asemenea roșiilor<br />macii) sângele? Furia a epuizat<br />marfa tristă a vânzătorului de ființe,<br />și, dintotdeauna la înălțimea fructei, roua<br />de mii de ani își lasă scrisoarea transparentă<br />peste aceeași ramură ce o așteaptă, of inimă, of frunte măcinată<br />între-ale toamnei cavități.<br />De câte ori pe străzile iernii ale unui oraș ori<br />într-un autobuz sau o barcă în amurg, sau în singurătatea<br />cea mai apăsătoare, în noaptea petrecerii, sub sunetul<br />umbrelor și clopotelor, în aceeași grotă a plăcerii umane,<br />vroiam să mă opresc a căuta filonul veșnic nepătruns<br />înainte de a lovi în piatră ori într-un fulger, pentru a desprinde<br />sărutul.<br />(Cum înlăuntrul cerealelor asemeni unei galbene istorii<br />a sânilor mici și plini se repetă un număr<br />care fără încetare este tandrețe în straturile germinale,<br />și care, întotdeauna identic, se descompune în fildeș<br />și cum înlăuntrul apei este patria transparentă, cupolă<br />de la veșnica zăpadă până la valurile însângerate.).<br />Nu putui lua, așadar, o mulțime de chipuri sau de măști<br />precipitate, ca niște inele de aur goale,<br />ca rochiile împrăștiate de fiice într-o toamnă turbată<br />ce făcea să tremure săracul arbore de rasele speriate.<br />Nu avusei loc unde să-mi odihnesc mâna<br />și care, curent aidoma apei de izvor înlănțuit,<br />sau ferm ca o bucată de antracit sau cristal,<br />ar fi respins căldura sau răceala mâinii mele întinse.<br />Ce era omul? În care parte a conversației sale deschise<br />intrau magaziile de fluiere, în care dintre mișcările sale metalice<br />trăia indistructibila, nepieritoarea, viață?<br />Cap. III.<br />Ființa se desfăcea ca porumbul în neobositul<br />hambar al faptelor pierdute, al evenimentelor<br />sărace, de la unu la șapte, la opt,<br />și nu ca o moarte, deși multe decese soseau pentru fiecare:<br />În fiece zi o mică moarte, praf, vierme, lampă<br />ce se împotmolește în noroiul provincial, o moarte mică a aripilor grele,<br />ce intra în fiecare om ca o lance scurtă<br />și era, el, omul, prizonierul pâinii sau cuțitului,<br />agricultorul: fiul porturilor, sau vătaful întunecat al plugului,<br />or rozătorul străzilor îmbâcsite:.<br />toți au dispărut așteptându-și moartea, scurta lor moarte zilnică:<br />și suferința lor nefericită în fiecare zi era<br />asemenea unei cupe amare din care beau tremurând.<br />Cap. IV.<br />Puternica moarte m-a invitat de multe ori:<br />era ca sarea invizibilă a valurilor,<br />care răspândea o aromă nevăzută,<br />era asemenea jumătăților de scufundări și înălțare<br />sau ca vastele construcții ale vântului și troienirii.<br />Am venit în tăria fierului, spre rarefierea<br />aerului, la căpătâiul agriculturii și pietrei,<br />până la golul stelar al pașilor finali<br />și la amețitorul drum spiralat:<br />dar, mare întinsă, of moarte!, din val în val nu vii<br />asemeni unui galop al clarității nocturne<br />or ca timpul orelor nopții.<br />Niciodată nu ai ajuns să scotocești în buzunar, nu era<br />posibilă vizita ta fără îmbrăcămintea roșie:<br />fără tabloul auroral al izolatei tăceri:<br />fără bogățiile piscurilor îngropate în lacrimi.<br />N-am putut iubi fiecare ființă a unui copac<br />cu toamna ei mică cărând pe umeri (moartea a mii de frunze)<br />toate morțile false și reînvierile<br />fără pământ, fără abis:<br />am vrut să înot prin cele mai lungi vieți,<br />prin cele mai libere guri de vărsare,<br />iar când încetul cu încetul omul a plecat negându-mă<br />și a plecat închizând trecătoarea și poarta, pentru a nu atinge<br />izvoarele mâinilor mele rana lor inexistentă,<br />atunci, am coborât drum cu drum, râu cu râu,<br />oraș cu oraș și refugiu cu refugiu,<br />și astfel, a traversat deșertul masca mea sărată,<br />iar apoi, în cele mai umile case, fără lampă, fără foc,<br />fără pâine, fără piatră, fără liniște, singură,<br />s-a rătăcit murind de propria mea moarte.<br />Cap. V.<br />Nu erai tu, serioasa moarte, pasărea cu pene de fier,<br />pentru care moștenitorului sărac de camere<br />dosea din alimentele ambalate, sub cămașă:<br />era ceva, o sărmană sfoară a frânghiei rupte:<br />un atom al pieptului ce nu a văzut lupta,<br />sau bobul de rouă care nu a căzut pe frunte.<br />Era ceea ce nu putea fi renăscut, un fragment<br />din mica moarte fără liniște nici teritoriu:<br />un os, un clopot ce mureau în el.<br />Am ridicat bandajele iodate, scufundând mâinile<br />în săracele dureri ce omorau moartea,<br />și nu am găsit în rană decât o respirație rece<br />ce intra prin interstițiile vagi ale sufletului.<br />Cap. VI.<br />Atunci, am urcat pe scara pământului<br />printre hățișurile încurcate ale junglelor pierdute<br />pentru tine, Machu Picchu.<br />Orașul înalt al pietrelor scalare,<br />în final refugiu celui ce l-a împământenit,<br />nu se ascundea în hainele somnului.<br />În tine, ca două linii paralele,<br />leagănul fulgerului și cel al omului<br />se agitau în vântul spinilor.<br />Mamă de piatră, spumă de condori.<br />Culme înaltă a zorilor omenești.<br />Lopată dispărută în primul nisip.<br />Aceasta a fost casa, acesta e locul:<br />Aici s-au înălțat boabele late de porumb<br />și au căzut din nou ca gridina roșie.<br />Aici a ieșit firul aurit din blana vigoniei*<br />pentru a îmbrăca iubirile, mormintele, mamele,<br />regele, rugăciunile, războinicii.<br />Aici, picioarele omului se odihniseră noaptea<br />lângă picioarele vulturului, în vizuinile înalte<br />ale carnivorelor, iar în zori<br />călcau cu picioarele tunetului ceața risipită<br />și atingeau pământul și pietrele,<br />pentru a le recunoaște în noapte sau moarte.<br />Privesc îmbrăcămintea și mâinile,<br />urmele apei în cavitatea sonoră,<br />peretele netezit prin atingerea unei fețe<br />ce privea prin ochii mei lămpile pământene,<br />ce ungea cu uleiul mâinilor mele pădurile<br />dispărute: pentru că totul, straiele, pielea, vasele,<br />cuvinte, vinul, pâinea,<br />au plecat și au căzut pe pământ.<br />Și aerul a pătruns cu degetele<br />florilor de portocali peste toți cei adormiți:<br />mii de ani de aer, luni, săptămâni de aer,<br />de vânt albastru, de creste puternice,<br />care au fost asemenea unor blânde uragane de pași<br />lustruind solitara incintă din piatră.<br />Notă*<br />vigonie &#8211; Specie sălbatică de lamă cu lâna mătăsoasă<br />Cap. VII.<br />Morți ai unui singur abis, umbre ale unei prăpăstii,<br />adâncul, este pe măsura<br />înălțării voastre<br />venind la adevărata, cea mai arzătoare<br />moarte, iar din pietrele dăltuite,<br />din turnurile stacojii,<br />din apeductele scalare,<br />v-ați prăbușit ca într-o singură toamnă<br />într-un singur sfârșit.<br />Azi aerul gol nu mai plânge,<br />nu mai cunoaște picioarele voastre de lut,<br />v-a uitat deja ulcioarele care filtrau cerul<br />când se scurgeau cuțitele fulgerului,<br />iar puternicul arbore era mâncat<br />de ceață și de rafalele de vânt.<br />El susținea o mână care brusc căzu<br />de la înălțime până la sfârșitul timpului.<br />Nu mai sunteți mâini de păianjen, debile<br />cioate, pânză deasă:<br />cât de mult ați căzut: obiceiuri, silabe<br />destrămate, măști de lumină orbitoare.<br />Dar o permanență a pietrei și a cuvântului:<br />orașul ridica ca un pahar în mâinile<br />tuturor, vii, morți, tăcuți, susținuți<br />de atâta moarte, un zid plin de viața loviturii<br />petalelor de piatră: permanentul<br />trandafir, sălașul:<br />aceast recif andin de colonii glaciare.<br />Când mâna de culoarea lutului<br />se convertea în lut, și când micile pleoape se închideau<br />pline de ziduri aspre, populate de castele,<br />și când tot omul se contopea cu bordeiul său,<br />lăsa exactitatea arborată:<br />locul înalt al dimineții omenești,<br />cea mai înaltă amforă ce cuprindea liniștea:<br />o viață de piatră după atâtea vieți.<br />Cap. VIII.<br />Suie cu mine, dragoste americană.<br />Sărută cu mine pietrele secrete.<br />Argintul torențial al fluviului Urubamba*<br />face ca polenul să zboare din cupa sa galbenă.<br />Zboară pustie iederă,<br />plantă pietroasă, ghirlandă dură,<br />peste liniștea mormântului montan.<br />Privește, minuscula viață, între aripile<br />pământului, în timp ce -cristal și frig, aer dens-<br />rezistentele smaralde se cern,<br />ah, apă sălbatică scursă din zăpadă.<br />Dragoste, iubire, contemplată de fiul orb al zăpezii,<br />până la abrupta noapte,<br />de la sonorele cremene andine,<br />către zorii îngenunchierilor roșii,<br />Ah, Wilkamayu**, cu șerpuiri sonore,<br />când îți spargi tunetul liniar,<br />în spumă albă, asemenea zăpezii rănite,<br />sau când vijelioasa prăpastie cântă<br />și pedepsește cerul, trezindu-l,<br />ce limbă aduci la urechea abia<br />dezrădăcinată de spuma ta andină?<br />Cine a smuls fulgerul frigului<br />și l-a lăsat inlănțuit în piscuri,<br />împăștiat în lacrimile sale glaciare,<br />cutremurat în scânteietoarele sale spade,<br />lovind filamentele sale rezistente,<br />condus în așternutu-i de războinic,<br />și speriat de sfârșitul său în piatră?<br />Ce spun clipirile tale asediate?<br />Secretul tău de fulger rebel<br />a călătorit, înainte, plin de cuvinte?<br />Cine a spart silabele de gheață,<br />limbile indiene, etaloanele de aur,<br />exprimările profunde, țipetele supuse,<br />în subțirile tale ape arteriale?<br />Cine a tăiat pleoapele florale<br />care veneau să privească din pământ?<br />Cine grăbește ciorchinii morți<br />ce cad prin mâinile tale curgătoare<br />pentru a-și alege noaptea aleasă<br />din cărbunele geologiei?<br />Cine smulge ramura arborelui?<br />Cine îngroapă din nou revederile?<br />Dragoste, iubire, nu depăși granița<br />nu-ți ascunde capul în pământ:<br />lasă ca timpul să-și împlinească menirea<br />sub arcada izvoarelor dărâmate,<br />și, între apele repezi și ziduri,<br />cuprinde aerul defileului,<br />paralele plutiri ale vântului,<br />canalul orb al lanțurilor muntoase,<br />salutul rugos al stâncii,<br />și urcă, floare cu floare, în ciuda sălbăticiei,<br />călcând peste șarpele*** căzut.<br />În zona abruptă, piatră și pădure,<br />praf de stele verzui, sălbăticie pură,<br />Manturul**** izbucnește ca un izvor viu,<br />sau ca o mansardă a tăcerii.<br />Vino în propria mea ființă, către zorile mele,<br />până la singurătățile încoronate.<br />Regatul mort încă mai trăiește.<br />Iar, peste un ceas, umbra însetată de sânge<br />a condorului traversează ca o barcă neagră.<br />Notă<br />Urubamba* râu din Peru ce curge pe la poalele cetății Machu Picchu<br />Wilkamayu** &#8211; denumirea veche în limba inca a râului, ce înseamnă, , Râul Sacru’’<br />Șarpele*** &#8211; aici se referă la Quetzalcoatl cunoscut și ca „șarpele cu pene”care era zeul suprem în mitologia aztecă și amerindiană.<br />Manturul**** &#8211; (Mant’o) picturi rupestre descoperite într-un loc de tranzit și tranziție a culturii inca, în Anzii amazonieni din zona Cusco-Peru.<br />Cap. IX.<br />Vultur sideral, podgoria ceții.<br />Bastion pierdut, paloș orb.<br />Centură înstelată, pâine solemnă.<br />Dimensiune torențială, pleoapă imensă.<br />Tunică triunghiulară, polenul pietrei.<br />Lampă de granit, pâine de piatră.<br />Șarpe mineral, trandafirul pietrei.<br />Barcă îngropată, izvor de piatră.<br />Calul Lunii, lumina pietrei.<br />Escadronul echinocțial, abur de piatră.<br />Geometrie finală, cartea pietrei.<br />Ghețar dintre rafalele sculptate.<br />Coral al timpului scufundat.<br />Zid pentru degetele netezite.<br />Acoperiș pentru penele războinice.<br />Buchete lucitoare, rădăcini de furtună.<br />Tronuri dărâmate pentru iederă.<br />Regimul ghearei feroce.<br />Vijelie suținută pe versant.<br />Încremenită cascadă de turcoaz.<br />Clopot patriarhal al celor adormiți.<br />Cercelul zăpezilor dominate.<br />Fier culcat peste statuile sale.<br />Inaccesibil temporal izolată.<br />Labele pumei, rocă sângeroasă.<br />Clopul pălăriei, argumentul zăpezii.<br />Noapte înălțată în degete și rădăcini.<br />Fereastra negurilor, porumbelul întărit.<br />Planta nopții, statuia tunetelor.<br />Esența piscului, plafonul marin.<br />Arhitectura vulturilor pierduți.<br />Frânghia cerului, albina înaltului.<br />Nivelul însângerat, steaua construită.<br />Sferă minerală, lună de cuarț.<br />Șarpe andin, frunte vișinie.<br />Cupola tăcerii, patria pură.<br />Mireasa mării, arborele catedralelor.<br />Buchetul sării, cireșul aripilor negre.<br />Dantura zăpezii, tunetul rece.<br />Luna zgâriată, piatra amenințătoare.<br />Scalpul frigului, acțiunea aerului.<br />Vulcanul mâinilor, cascada întunecată.<br />Val de argint, direcția timpului.<br />Cap. X.<br />Piatra pe piatră, omule, unde era?<br />Vântul din aer, omule, unde era?<br />Timpul prin timp, omule, unde era?<br />Ai fost de asemeni fărâma ruptă<br />de om neterminat, de vultur gol<br />care pentru cărările de azi, pentru urme,<br />pentru frunzele moarte ale toamnei,<br />ți-ai zdrobit sufletul până în mormânt?<br />Mâna săracă, piciorul, viața săracă..<br />Zilele luminii destrămate<br />în tine, aidoma ploii<br />bătând steagurile sărbătorii,<br />au dat petală cu petală hrana sa ascunsă<br />gurii flămânde?<br />Foamea, coralul omului,<br />foamea, planta secretă, rădăcina<br />tăietorilor de lemne,<br />foamea, cărarea ta de recife, a urcat<br />până la aceste turnuri înalte desprinse?<br />Te caut, ieși în potecile mele,<br />arată-mi lingura, lasă-mi arhitectura,<br />să rup cu un băț staminele de piatră,<br />să urc toate treptele aerului spre goliciune,<br />să scrijelesc măruntaiele până voi atinge omul.<br />Machu Picchu, puseși<br />piatră pe piatră, iar la bază, zdrențe?<br />Cărbune peste cărbune, iar în adâncuri lacrima?<br />Foc în aur, și în el, tremurând roșul<br />apeduct de sânge?<br />Dă-mi înapoi sclavul pe care-l îngropași!<br />Zguduie din pământuri pâinea tare a săracului,<br />arată-mi veșmintele<br />robului și lucarna sa.<br />Spune-mi cum dormea când era viu.<br />Zi-mi dacă avea somnul<br />profund sau întrepătruns, ca o gaură neagră<br />făcută în epuizarea zidului.<br />Zidul, zidul! Dacă în visul său<br />gravita fiecare podea de piatră, și dacă cădea sub ea,<br />cum cade luna în vis!.<br />Americă străveche, iubită scufundată,<br />de asemenea degetele tale,<br />părăsesc jungla spre înalta împărăție a zeilor,<br />sub flamurile nupțiale ale luminii și decorului,<br />amestecându-se cu tunetul tobelor și lănciilor,<br />de asemenea, de asemenea degetele,<br />de un roz abstract și la limita înghețului,<br />au transferat pieptului însângerat noua recoltă,<br />până la țesătura materiei radiante, până la cavitățile dure,<br />de asemenea, de asemenea, Americă îngropată, ai păstrat în cea mai de jos<br />intestinală înverșunare, ca un vultur, foamea?<br />Cap. XI.<br />Lasă-mi mâna să pătrundă<br />prin splendoarea confuză,<br />prin noaptea de piatră,<br />și lasă să-mi palpite, ca o pasăre<br />prizonieră mii de ani,<br />vechea inimă a uitării.<br />Lasă-mă să uit azi această fericire, ce-i mai întinsă ca marea,<br />pentru că omul e mai vast decât marea și insulele sale,<br />și trebuie să cadă în ea ca-ntr-o fântănă pentru a ieși din adâncuri<br />cu un mănunchi de ape secrete și adevăruri scufundate.<br />Lasă-mă să uit, platoul stâncii, măreția proporției,<br />mișcarea transcendentă, pietrele fagurelui,<br />și al triunghiului, lasă-mi azi mâna<br />să alunece peste ipotenuza de sânge aspru și siliciu.<br />Când, asemenea unei potcoave de elitre roșii, condorul furibund<br />îmi lovește tâmplele în toiul zborului<br />și uraganul de pene carnivore mătură colbul întunecat<br />al treptelor diagonale, nu văd fiara fulgerătoare,<br />nu văd cercul orb de ghearele sale,<br />văd ființa străveche, robul, adormitul<br />din câmpuri, văd trupul, mii de trupuri, un bărbat, mii de femei,<br />sub brazda neagră, înnegriți de ploi și nopți,<br />cu lespedea grea a statuii:<br />Juan Cortapiedras (Ion Taie-Piatră), fiul lui Wiracocha*,<br />Juan Comefrío (Ion Zmeul-Gerului), fiul stelei verzi,<br />Juan Piesdescalzos (Ion Tălpi-Desculțe), nepotul turcoazei,<br />înalță-te să renaști cu mine, frate!.<br />Notă*<br />Wiracocha este cel mai vechi și cel mai mare dintre zeii incași. S-a născut în apele lacului Titicaca și se poartă ca un demiurg, creând lumea, oamenii, soarele și luna.<br />Cap. XII.<br />Înalță-te să renaști cu mine, frate.<br />Dă-mi mâna din abisul<br />durerii tale potopite.<br />Nu vei întoarce rădăcinile stâncilor.<br />Nu vei întoarce timpul metroului.<br />Nu-ți reprima vocea oțelită.<br />Ei nu-ți pot acoperi ochii sfredelitori.<br />Privește-mă din străfundul pământului,<br />cultivatorule, țesătoareo, păstorule blând:<br />îmblânzitor al ocrotitelor guanacos:<br />zidar al schelăriei îndrăznețe:<br />sacagiu al lacrimilor andine:<br />bijutier al degetelor zdrobite:<br />agricultor tremurând înlăuntrul seminței:<br />olar al lutului tău risipit:<br />aduceți cupa acestei noi vieți,<br />vechilor voastre dureri îngropate.<br />Arătați-mi sângele vostru, rana voastră<br />spuneți-mi: aici am fost pedepsit<br />pentru că giuvaerul nu a strălucit ori pământul<br />nu a scos la timp piatra sau grăuntele:<br />arătați-mi piatra pe care ați căzut<br />și lemnul pe care v-au răstignit,<br />aprindeți-mi vechile cremene,<br />vechile lămpi, bicele împlântate<br />prin secole în răni<br />și topoarele însângerate de strălucire.<br />Eu vin să vorbesc pentru gurile voastre sângerânde.<br />Uniți-vă pe pământ voi toți<br />cei tăcuți cu buzele uscate<br />și din suflet vorbiți-mi toată această noapte lungă<br />ca și cum aș fi ancorat de voi toți,<br />Povestiți-mi totul de-a fir a păr,<br />întâmplare cu întâmplare, pas cu pas,<br />ascuțiți cuțitele ce le-ați ținut ascunse,<br />puneți-le la pieptul și în mâna mea,<br />asemenea unui râu de raze luminoase,<br />aidoma unui râu de jaguari pândind,<br />și lăsați-mă să plâng, ore, zile, ani,<br />vârste oarbe, secole stelare.<br />Dați-mi liniștea, apa, speranța.<br />Dați-mi lupta, fierul, vulcanii.<br />Lipiți-vă corpurile de al meu ca un magnet.<br />Refugiați-vă în gura și venele mele.<br />Vorbiți prin sângele și cuvintele mele.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/pablo-neruda-inaltimile-machu-picchu/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Vladimir Maiakovski - Imn Judeţului</title>
		<link>https://versuri.pro/vladimir-maiakovski-imn-judetului</link>
					<comments>https://versuri.pro/vladimir-maiakovski-imn-judetului#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Polizorul de Strofe]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Vladimir Maiakovski]]></category>
		<category><![CDATA[cenzura]]></category>
		<category><![CDATA[dictatura]]></category>
		<category><![CDATA[imn judetului]]></category>
		<category><![CDATA[Libertate]]></category>
		<category><![CDATA[opresiune]]></category>
		<category><![CDATA[Opresiv]]></category>
		<category><![CDATA[peru]]></category>
		<category><![CDATA[Pierderea libertăţii]]></category>
		<category><![CDATA[versuri interzise]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://versuri.pro/?p=13257</guid>

					<description><![CDATA[Din greu la galere vâslesc condamnaţii, / umplând Marea Roşie de urlet, de jind; / ... <a href="https://versuri.pro/vladimir-maiakovski-imn-judetului" class="read-more" aria-label="Vezi versurile">→</a>]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Din greu la galere vâslesc condamnaţii,<br />umplând Marea Roşie de urlet, de jind;<br />se pierde-al cătuşelor zvon; ascultaţi-i<br />de ţara lor, Peru, răcnind.</p>
<p>De raiul din Peru îi doare,<br />de dans, de muieri şi de păsări li-i dor;<br />mai sus de naramzii în floare,<br />dă-n bolţi baobabul nemuritor.</p>
<p>Banane, ananaşi vin în vase-nfundate,<br />noian bucuriile-i chem&#8230;<br />Dar iată că juzii, pe neaşteptate,<br />căzură pe ţară, blestem.</p>
<p>Şi păsări, şi dansuri, şi fete, şi stele<br />le-ncercuie juzii în legi şi măsuri.<br />Sclipesc ochii lor, tinichele –<br />din gropi cu lături.</p>
<p>Păunii albaştri-portocalii,<br />cu cozile roată,<br />sub ochii aceştia severi şi pustii,<br />năpârliră pe dată.</p>
<p>Aproape de Peru, prin preerii,<br />zburau colibri, păsăruici indigene.<br />Judele-a prins-o pe colibri,<br />şi-a ras-o de puf şi de pene.</p>
<p>Azi, nu-şi mai trimit nici fumul de sus<br />vulcanii din munţii-arzători.<br />Inscripţii în vâlcele judele-a pus:<br />„Vâlceaua e pentru nefumători”.</p>
<p>În Peru şi versurile sunt interzise<br />sub ameninţări cu tortura.<br />Ca pentru-alcool au dat juzii zapise:<br />„Afară cu versurile şi băutura”.</p>
<p>Cătuşe cutremură Ecuatorul.<br />Şi peruvienii – din Peru sunt scoşi&#8230;<br />Iar juzii posaci apasă poporul<br />sub bolţile legilor lor, furioşi.</p>
<p>Mi-e milă de peruvianul în lanţuri,<br />trăgând la galeră în van.<br />Pe voi, şi pe mine, pe oameni, şi păsări, şi dansuri<br />stau juzii cu ochiul duşman.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://versuri.pro/vladimir-maiakovski-imn-judetului/feed</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
