Perseverance – Versuri.pro

Dumitru Matcovschi - Ion

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Toate pietrele țărânii
Le-a săpat cu osul mâinii.
Toate lacrimile mamei
Le-a cules în podul palmei.
Toate crucile răscrucii
Le-a-ntrebat unde s-apuce.
Toate drumurile lumii
Le-a trecut pe jos anume.
Toate ocnele-nghețate
Le-a ținut o viața-n spate.
Toate lanțurile grele
Le-a sunat în pumni, rebele.
Toate frunzele pădurii
Le-a cercat în colțul gurii.
Toate florile poienii
Dăruitu-le-a Ilenii.

Aurel Rau - Lângă Marile-Împărății

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ne-am rugat și-am muncit.
Ne-am rugat și-am muncit și ne-am luptat.
Și n-am avut timp de jocuri.
În chip de săgeți pedepsitoare
ne-au fost cuvintele, întoarse-n copilărie.
Și de păsări măiastre lăncile.
Ne-am luptat și-am trăit.
Lângă marile-mpărății întotdeauna.
Și vorbim părinteasca limbă.

Ileana Mălăncioiu - Joc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi iau numărul meu de pietre
și le așez cât mai riscant
și-ncep jocul convinsă
că oricum voi pierde.
De ce joci, totuși?
mă veți întreba.
Ce altceva pot să fac?
vă voi răspunde.
Apoi liniștită
voi muta mai departe
piatră după piatră
munte după munte.

Ion Pillat - Scutul Minervei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe mări nu poate vasul să zboare, dacă vântul
În pânze chibzuite nu-și frânge vlaga lui,
Și drumului s-așterne în goana gândului
Fugarul, doar când frâul i-a stăpânit avântul.
Din lira ca să-nvie, deplin și proaspăt, cântul
Pe coarde numărate ești nevoit să-l sui,
Și nu se schimbă piatra informă în statui
De n-o lovești cu dalta. La fel e și cuvântul.
Năuci, să creadă sciții că bâlciul e-un spectacol,
Că-n lire nestrunite dorm melodii adânci,
Că vorbe nențelese adună un oracol.
Adevărata artă de alte minți se-alege:
Nu pâlpâie în noaptea desișului, pe stânci
În soarele Minervei, scânteie albă-i lege.

Tudor Arghezi - Inscripție pe o Ușă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când pleci, să te-nsoțească piaza bună,
Ca un inel sticlind în dreapta ta.
Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.
Purcede drept și biruie-n furtună.
Când vii, pășește slobod, râzi și cântă.
Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.
Căci neamul trebuie să-ți fie drag
Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă.

Richard Bach - Nu Ți Se Va Trimite Niciodată o Dorință

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu ți se va trimite niciodată o dorință / fără să-ți fie dăruită și puterea ... →

Remenyik Sandor - Viu e Duhul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu stimă, bunului meu unchi,
Imre József.
Viu e duhul,
Fraților,
Și nu-și schimbă cultul.
Viu e duhul: în lemn, tentă, literă,
În ton ondulat și-n marmură severă,
De sute de ori schimbat –
Până când va fi renegat.
Viu e duhul și-ncet muncește,
Pe insuliță sau pe mări imense,
Dar ce creează: nu e pentru lume;
Doar de un cerc mic, doar de mici turme.
Viu e duhul,
Fraților,
Și nu-și schimbă cultul.

Mezza - Așa Sunt Eu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pentru tot ce-am vrut, am trecut prin foc și ploi
Aveam nevoie, dar sigur nu nevoie de voi
Veneau, treceau, dar nimic nu rămânea
Ca t***a care, pot să jur că mă iubea
Mulți voiau s-alerge, eram singurul ce merge
Singurul ce era sigur că orice kkt trece
Eram sincer cu mine, îi vedeam adevărata față
Prea sincer cu alții, când le puneam oglinda-n față
Mi s-au dat multe, fără să cer, e-adevărat
Dar mi s-au luat mult mai multe fără să fiu întrebat
Am fost gata mereu să mor, pentru ce iubesc
Că poate oricum a 2-a dimineață poate nu mă mai trezesc
Nu am lăsat pe nimeni, să mă cunoască perfect
Și cine-mi poate spune, e calitate sau defect
Îi văd cum fac diferențe, dacă nu te-mbraci la fel,
Auzi: De când morții tăi toalele dau caracter?
Pot să râd, să plâng, pot să iau, să dau
Sătul de tot, tot, pot să plec sau pot să stau
Pot fi tare, pot fi slab, nu va conta vreodată
La câte pietre-n cap am luat normal c-am caracter de piatră.
Pot să râd, să plâng, pot să iau, să dau
Sătul de tot, tot, pot să plec sau pot să stau
Pot fi tare, pot fi slab, nu va conta vreodată
La câte pietre-n cap am luat normal c-am caracter de piatră.
Altă zi, mă trezesc, mai nervos decât am adormit
Altă zi în care nu pot s-adorm decât la răsărit
Altă zi în care nimic nu e nou
Altă zi în care regret greșeli știind c-o să greșesc din nou
Mi-au greșit și mie mulți, și n-am explicații
Fiecare se scotea, dădea vina pe alții
Nu mai sunt copilul cu slăbiciuni de altă dată
Acum sunt slăbiciunea altora c-am caracter de piatră
Am stat în gardă la fiecare pas, am ars
Nu m-am ars, am tras în piept aer curat
În timp ce alții-au tras pe nas
Și e normal să fiu așa, când de la cei dragi
Auzeam în loc de sfaturi: Treaba ta ce faci!
Dar am văzut că timpul trece, nu stă să-mi leg eu șiretul
Nu stă să iau din nou startul dacă n-am pornit cu dreptul
Făceam pe deșteptul cu oameni trecuți prin viață
Și-am ajuns la vorba lor: Cât timp respiri, învață!!!
Pot să râd, să plâng, pot să iau, să dau
Sătul de tot, tot, pot să plec sau pot să stau
Pot fi tare, pot fi slab, nu va conta vreodată
La câte pietre-n cap am luat normal c-am caracter de piatră.
Pot să râd, să plâng, pot să iau, să dau
Sătul de tot, tot, pot să plec sau pot să stau
Pot fi tare, pot fi slab, nu va conta vreodată
La câte pietre-n cap am luat normal c-am caracter de piatră

Marin Sorescu - Lansare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Azi o pânză de nor,
Mâine catargul unui drum.
Mi-am construit singur o corabie.
Când a fost gata am luat-o în spinare
Și-am început să-i caut o apă
Pe seama ei.
Am mers așa până când un pescăruș
I-a murit de provă,
Ca o sticlă de șampanie.
Atunci am intrat în mare
Până la glezne, până la brâu,
Tot mai greu mă apăsa dorul ei
De valuri.
Când nu m-am mai văzut deloc,
Corabia a început deodată
Să meargă singură.
O, chiar dacă mă adâncesc
Cu fiecare pas,
Și acum tot eu o duc,
Mergând pe fundul mării, tăcut,
Cu amândouă mâinile ridicate
Deasupra capului.

Chris Brown - Dreamer

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce am făcut?
Stop…
Am mers…
Am părăsit…
Am urmat…
Am trăit…
Sau am murit?
Doar am crezut.
Am crezut… e valoroasă să salvezi
Și să te pierzi
Pierdut într-o fantezie
Deci de ce eziti?
Du-mă într-un alt loc
Atât de departe
Să pot ieși din întuneric
Cu mare viteză
Ca la o cursă
Ca și fulgerul
Cerul e aprins
Dar ți-ai pierdut drumul
Ai condus greșit
Acolo sunt zile mai bune
Pentru visătorul meu căzut.
Chemând Visătorul
Un visător
Chemând Visătorul
Un visător
Un visător
Tu nu mai crezi [tu nu mai dormi]
Nu mai visezi [tu nu mai visezi]
Visător, Visător
De ce nu mai visezi din nou?
Cred
În tine
Ai ceva de dovedit
Ești o stea
Îți văd raza strălucitoare
Pe drumul tău spre teiul luminat
Linia de sosire
Sudoarea și lacrimile
Poți să-ți canalizezi lacrimile
Deschide-ți ochii
Ochii tăi
Într-adevăr va fi bine.
Chemând Visătorul
Un visător
Chemând Visătorul
Un visător
Un visător
Tu nu mai crezi [tu nu mai dormi]
Nu mai visezi [tu nu mai visezi]
Visător, Visător
De ce nu mai visezi din nou?