periferica

Saltimbanc mofluz cât o lălâiepălărie bleagă-ntr-un pastel,stelele se urcă și se zgâiepe fereastra inimii-n bordel.Opt picioare ies din așternuturicu ciorapii scoși în bătătură,sufletul aicea să ți-l scuturiîn ligheanul ars de cianură.Șanțurile put ca la paradănoaptea, toată noaptea am umblatprin femeia brună care-n stradăși-a scos rochia ieri și s-a-mpușcat.Cu demența-n spate circu-aleargăceru-ntinde limba văruită– în orașul … Citește mai mult