Vasko Popa – Peisaj În Uitare
Din depărtate tenebre,un șes scoate limba,un șes neîmblânzit.Întâmplări revărsate,cuvinte risipite, fanate,fețe tocite.Când și cândcâte-o mână de fum.Suspine fără vâsle,gânduri fără aripi,priviri fără adăpost.Când și cândcâte-o floare de ceață.Umbre deșălatescurmă tot mai lincenușa fierbinte a hohotului.