Marcela Benea – Păstrăvii
Lui Emilian Galaicu-Păun.Ochii îi suntca niște pepiniere de păstrăvi –nici o lacrimă-n plus.Susîn adâncul de boltăo pasăre răpitoareplutește în cercuriurmărindce se întâmplă jos.Când braziiîși terminară de ascuțit umbrele,un sânge orbitorinundă apusuliar păstrăvii lunecoșievadară pentru totdeaunadin ochii încădeschiși.